România se confruntă cu o nouă criză energetică, iar măsurile de urgență anunțate de Guvern readuc în discuție o întrebare incomodă: cum a ajuns un stat care, în urmă cu două decenii, exporta energie să ceară acum populației să reducă consumul?
Scăderea debitului Dunării pune presiune pe funcționarea Centralei Nucleare de la Cernavodă, iar autoritățile avertizează că sistemul energetic național traversează o perioadă critică. În loc să poată conta pe toate capacitățile de producție disponibile, România descoperă că o parte dintre ele au fost închise, conservate sau lăsate să se degradeze.
Complexul Energetic Oltenia este un exemplu elocvent. Deși cărbunele a reprezentat ani la rând una dintre principalele surse de energie în perioadele dificile, astăzi grupurile energetice care ar fi putut constitui o rezervă nu mai sunt o soluție imediată. Complexul Energetic Oltenia lipsește din planurile anunțate public de autorități pentru creșterea rapidă a producției. Situația a stârnit reacții în rândul angajaților și sindicaliștilor, care susțin că unele grupuri energetice oricum nu mai pot fi readuse în exploatare într-un timp scurt.
Angajații susțin că Grupul 4 nu mai poate fi repornit în condițiile actuale, iar o parte din echipamente ar fi fost utilizate pentru menținerea în funcțiune a altor instalații.
Actuala situație ridică semne de întrebare asupra modului în care a fost administrată politica energetică în ultimii ani. În timp ce capacități importante au fost scoase din exploatare în numele tranziției energetice, investițiile promise în noi unități de producție au avansat lent sau au rămas doar pe hârtie. Rezultatul este un sistem mai vulnerabil în fața unor situații excepționale.
Factorii de decizie au mizat pe importuri și pe ipoteza că România nu va avea nevoie simultan de toate sursele sale de energie. În timp ce populația și companiile sunt îndemnate să reducă consumul, tot mai multe voci cer ca responsabilitatea pentru această situație să fie analizată și la nivelul deciziilor politice. Actuala criză nu este doar efectul condițiilor meteorologice, ci și consecința unor ani în care strategia energetică a României a fost marcată de întârzieri, lipsa investițiilor și decizii care au redus capacitatea de reacție a sistemului în momente critice.
