În școlile românești, în gimnaziu și liceu, elevii sunt nevoiți să învețe lucruri care, în mare parte, le sunt inutile în domeniul în care vor profesa. Ce trebuie făcut pentru ca asta să se schimbe, iar copiii să meargă la școală DOAR ca să fie pregătiți pentru viață, nu ca să ofere locuri de muncă profesorilor, aflăm din următorul interviu, cu deputatul PSD de Gorj Claudiu Manta.
Reporter: Sunteți parlamentar și aveți puterea de a schimba legislația. Vi se pare că se învață ce trebuie în gimnaziu și în liceu? Au nevoie elevii de această materie care se învață în școală, pentru a se pregăti pentru viață?
Claudiu Manta: Pot răspunde în calitate de părinte, în primul rând. Copiii mei sunt de ciclu primar și gimnazial și, ca toți părinții, mă mai uit peste teme, mai discutăm despre ce înseamnă școala. Știți care e problema? Au existat nenumărate reforme în sistemul acesta, educațional. Anul trecut am dat o nouă lege a învățământului universitar și o nouă lege a învățământului preuniversitar.
R.: Și sunt bune?
C.M.: În mare parte da, pentru că s-a lucrat câțiva ani la aceste legi, ele au fost făcute în consultare cu experți în educație, cu profesori, cu învățători, cu elevi, cu asociațiile de părinți… Adică toți cei care au fost interesați de noua lege a educației, în special la învățământul preuniversitar, pentru că acolo a fost cea mai mare bătălie, au fost puși la aceeași masă și au fost consultați. Domnule, uite, Parlamentul României vrea să dea o lege, care să prevadă următoarele chestiuni. Ce părere aveți? Sigur că o parte dintre solicitări au fost preluate, că erau de bun simț și erau normale și corecte, altele au fost modificate, pentru a ajunge la un optim. Evident, perfecțiunea nu poți s-o atingi, dar revenind la discuția despre părinte, da, sunt situații în care programa școlară hai să spunem că nu este neapărat încărcată, ci mai degrabă neactualizată în raport de cerințele moderne, de ce înseamnă societatea actuală.
R.: Și cerințele pieței.
C.M.: Și cerințele pieței, pentru că ăsta este un lucru extrem de important, corelarea. Nu mai poți să scoți sute de mii de absolvenți ai profilului filologic sau drept, când piața muncii cere ingineri, sau medici, sau absolvenți ai școlilor profesionale. Nu este nici o rușine să mergi la o școală profesională. Sunt oameni de toată isprava și copii buni, care învață carte și care sunt meseriași pe domeniul lor.
R.: Și nu are rost să facă o facultate, dacă vor lucra ca lăcătuși, de exemplu.
C.M.: Da, doar de dragul de a avea patalamaua aceea, care să le confere o stimă de sine mai mare. Nu e cazul de așa ceva, pentru că țara asta și societatea are nevoie de meseriași în diverse domenii, de instalatori, de mecanici… sunt meserii nobile din perspectiva lor, pe care pot să le facă copiii noștri care au aplecare către așa ceva.
R.: Sunt extrem de necesare și, dacă ne uităm la AJOFM, cele mai multe posturi disponibile sunt pe partea asta. Dar revin, considerați că trebuie schimbată din temelii materia care se face în școli?
C.M.: Din temelii poate că e prea mult spus, dar evident trebuie să existe ajustări importante și corelare cu această piață a muncii.
R.: Dar de ce nu s-a făcut asta în legea care tocmai s-a aprobat?
C.M.: O lege nu poate să coreleze materii. Adică, de exemplu, să spună, domnule, trebuie să pui mai multă parte practică. Astea trebuie prin ordine de ministru, prin cei care fac programa școlară. O lege poate doar să stabilească un cadru general de desfășurare și de organizare a sistemului. Cu numărul de clase, cu numărul de copii, cu profile și așa mai departe, dar nu poate să intre foarte mult în detalii, pentru că nu ăsta e rolul unei legi și, în al doilea rând, ai lăsa fără obiect Ministerul Educației. În plus, o lege se modifică relativ dificil, procesul de modificare a unei legi este consumator de timp și de resurse. Lucrurile astea trebuie lăsate la latitudinea ministerului, la latitudinea inspectoratelor școlare, uneori. Vă dau un exemplu, treaba aceasta cu vacanța diferențiată mie mi se pare o idee foarte bună. Faptul că în Oltenia există o perioadă de vacanță, în Muntenia există alta, adică asta e genul de măsură care este bună, luată de minister. Sincer nu mai știu cine a făcut prima dată lucrul ăsta, dar a făcut bine, pentru că, în felul ăsta, stimulezi și unitățile de turism, nu mai este nici îmbulzeala aceea pe șosele, ăsta este genul de măsuri.
R.: Mai ales că țara este împărțită, ca și climă, la ora actuală.
C.M.: Fără discuții. Ăsta e genul de măsuri pe care trebuie să-l ia ministerul și lăsată, dacă vreți, din punctul meu de vedere, mai multă autonomie locală. Decizia trebuie să se îndrepte cât mai mult către autoritățile locale, la modul general. Pentru că autoritățile locale știu mai bine ce investiții au nevoie, care este programul pe care trebuie să-l impună copiilor, poate chiar și ce materii sunt mai importante și ar trebui pus accent pe diverse clase. Eu cred că autonomia locală trebuie să joace un rol mult mai important și descentralizarea aceasta, chiar și la nivelul învățământului, trebuie să fie mai mare.
R.: Părerea mea este că și părinții trebuie să aibă mai multă putere în deciziile care se iau, pentru că ministerul, cei care fac programele, sunt profesori. Ei au interesul ca profesorii (și sindicatele lor, de asemenea) să aibă serviciu. Să nu-și schimbe materia pe care o predau, pentru că sunt obișnuiți cu ea, ori, copiii și părinții au cu totul alt interes; să se pregătească pentru viață, nu ca profesorii să aibă serviciu, sau să predea ce au învățat ei acum 200 de ani.
C.M.: Și să nu aibă capacitatea de schimbare.
R.: Poate că părinții și elevii ar trebui să aibă o pondere mai marte în deciziile luate, sau să aibă un drept de VETO.
C.M.: În anumite situații pot fi de acord cu dumneavoastră, sigur, dar sunt lucruri care trebuie luate prin consens, că despre asta e vorba. Deci, genul ăsta de decizii trebuie să-I iei cu toți actorii implicați, să-i pui la aceeași masă, pentru că interesul e comun, ca acei copii să iasă niște oameni pregătiți pentru viață.
Acest interviu face parte din emisiunea SEMNAL, de la Impact TV.
