Atacul şerpoaicelor de aluniş

Oameni cu bun simţ, precum şi oameni cărora le-a lipsit o asemenea însuşire, au fost dintotdeauna. De altfel, tot dintotdeauna au fost şi oameni cu caracter, dar şi fără acest aspect. Fostul senator de Gorj, Ion Ruşeţ, mi s-a părut dintotdeauna un om cu caracter. Atât ca sindicalist, cât şi ca parlamentar. Un om popular, cu zâmbetul pe faţă, mai mereu în mijlocul oamenilor. Când s-a putut, întotdeauna a făcut în aşa fel încât să dea o mână de ajutor. Acum, doborât de valul antipedelist, a reintrat în lupta sindicală, de acolo de unde s-a format ca om de acţiune, ca om între oameni. Îl apreciez enorm de mult pentru faptul că a ştiut cum să accepte înfrângerea, fără scandaluri, fără tam-tamuri. Mai mult decât atât, omul a demisionat şi din funcţiile pe care le deţinea pe linie de partid. Atât la nivel local, cât şi la nivel central. Şi-a asumat eşecul pe toate fronturile, cu toate că nu putea să facă mai mult, indiferent cum ar fi acţionat. Acum … că putea că nu putea, asta este oarecum interpretabil, deh, fiecare om mai are şi lipsuri, dar faptul că a demisionat fără să clipească, asta vorbeşte mult despre caracterul său. Alţii se leagă cu funia de scaun, sau ţin cu dinţii de el. Ruşeţ nu a făcut-o. cinste lui! Şi nici nu a criticat pe nimeni, făcând anticipări sinistre, vizavi de actuala guvernare. Nu! Omul aşteaptă, abia apoi poate spune ceva. Mi-aş dori ca mulţi alţii (aproape toţi) să fie în stare de aşa ceva, la o adică. Pe de altă parte, m-au lăsat mască două specimene tot din gruparea pedelistă. M-au pus pe jar, pur şi simplu! Două muieri care au intrat aşa cum au intrat în Parlament, nici nu mai ai loc de ele pe niciunde, de scandal şi de acuze aduse actualei guvernări, cum că nu a făcut nimic etc., etc., …Ca şi cum ar fi uitat că au fost la guvernare şi au lăsat în urmă praf şi pulbere. Cu părul bălai şi feţele vineţii, de ură, cele două specimene parcă desprinse din regnul reptilian, dau din ele tot ce pot. Adică venin. Le stă urât. Altminteri, ar fi ceva de capul lor. În atare situaţie nu le pot compara decât cu acele perverse vietăţi târâtoare, care sperie lumea. Inclusiv pe cei care au un caracter aşişderea cu al lor. Partea proastă pentru ele, este că atunci când nu pot să-şi verse nenorocitul de venin, ceva le roade pe interior, până la leşin, iar frumuseţea, atât cât este ea, le părăseşte în mod diabolic.