Nimeni nu își asumă criza din domeniul energetic. Cu toate acestea, în ultimii ani, au fost luate decizii care au contribuit la starea actuală de fapt: România este o țară care, în anumite intervale orare ale zilei, nu mai dispune de suficientă energie. Cine este responsabil pentru faptul că am ajuns să importăm energie produsă în termocentralele pe bază de cărbune din Serbia și Ucraina, în condițiile în care aceste două state nu sunt obligate să plătească certificate de CO₂? În schimb, România își închide grupurile pe cărbune, întrucât sunt considerate poluante, iar pentru cele care au mai rămas plătește anual sute de milioane de euro pentru certificatele de emisii de CO₂.
Sistemul Energetic Național este atât de afectat, încât am ajuns în situația paradoxală ca, în timpul zilei, să exportăm energie ieftină în Bulgaria, țară care dispune de capacități de stocare. În anumite perioade, prețul energiei variază de la câțiva lei pe megawatt-oră la câteva zeci sau chiar sute de lei. Seara, însă, reimportăm energia pe care am vândut-o la prețuri de ordinul miilor de lei pe megawatt-oră. Cine a decis includerea grupurilor pe bază de cărbune în Planul Național de Redresare și Reziliență, deși se știa că România va pierde capacitățile de producție în bandă înainte de a pune altceva în loc?
Responsabilii din domeniul Energiei și al Fondurilor Europene știau că România va rămâne fără suficiente capacități de producție. Acest lucru era evident, având în vedere că la centrala pe gaze de la Iernut se lucra de zece ani, iar lucrările tot nu erau finalizate. În plus, niciuna dintre investițiile aflate în derulare la Complexul Energetic Oltenia nu este finalizată și nu poate produce energie. Mai mult, o altă alternativă pe gaze naturale, centrala de la Mintia, nu este încă gata, iar punerea sa în funcțiune a fost din nou amânată. S-a ajuns în situația-limită de a opri unități de producție, precum Grupul 1 de la Cernavodă, fiindcă nivelul apei din Dunăre nu mai este suficient pentru răcirea agregatelor. Nici Hidroelectrica nu poate produce energie fără apă.
„Părintele fondator” al PNRR este parlamentarul Cristian Ghinea, fost ministru al Investițiilor și Proiectelor Europene din partea USR în perioada 2020–2021, coleg de partid cu Radu Miruță, vicepremierul care acum își amintește, pe Facebook, de perioada în care susține că a luptat pentru minerit. În realitate, însă, USR a fost partidul care a inclus în PNRR măsurile ce au dus la închiderea mineritului din Gorj, Oltenia și din întreaga țară. Iar efectele se văd acum: România se confruntă cu dezechilibre majore în Sistemul Energetic Național, accentuate și mai mult de seceta extremă. De câțiva ani, țara noastră nu mai reușește să își producă singură întreaga cantitate de energie de care are nevoie.
Un „specialist” ar fi putut să își dea seama ce urma să se întâmple în Sistemul Energetic Național, având în vedere cât de greu se finalizează noile capacități de producție. De peste un deceniu se lucrează la centrala pe gaze de la Iernut. De asemenea, fostul ministru liberal al Energiei, Virgil Popescu, ar fi putut opri demolarea termocentralelor pe bază de cărbune. Nu a făcut-o și nu a ascuns niciodată faptul că a fost unul dintre artizanii eliminării accelerate a energiei produse pe bază de cărbune și ai înlocuirii acesteia cu alte surse. Numai că aceste surse nu au mai venit.
Sistemul Energetic Național a fost adus în această situație de politicieni iresponsabili, care, prin deciziile lor, au generat haos și dezechilibre majore. România ar fi putut alege o cale rațională și responsabilă, bazată pe o tranziție echilibrată de la energia produsă pe bază de cărbune la cea regenerabilă, fără să ajungă în situația de astăzi, care amintește de perioada de acum patru-cinci decenii, când raționalizarea consumului de energie electrică era la ordinea zilei.
