Are la activ patru cărți de poezie și este unul dintre polițiștii plini de talent ai Olteniei! Pasionat de literatură, spune că a moștenit darul de a scrie din familie, tatăl său scrie poezii, iar unchiul său este pictorul Florin Preda-Dochinoiu, șeful Poliției Motru. Constantin Romulus Preda este angajat al IPJ Dolj și scrie poezie din adolescență. „Poezia sa este una amplă, elaborată cu fervoare şi patos, cu interogaţii şi contraziceri sublime, mereu în căutare de nou, de răspunsuri la întrebările fundamentale ale existenţei”, spun criticii.
Constantin Romulus Preda este un tânăr polițist, cu influențe artistice moștenite din familie, tatăl său fiind poet, iar unchiul, șeful Poliției Municipiul Motru din județul Gorj, fiind pictor, potrivit unui comunicat al IGPR. Înclinațiile spre poezie au fost răsunătoare și au ieșit la iveală, prin volumele scrise de el încă din anul 2013, la vârstă de 23 de ani. A publicat patru cărți de versuri: ‘Mii de baionete îmi decorează inima’ (Editura Autograf MJM, Craiova, 2013), ‘Iubirea noastră înflorește dincolo de stele’ (Editura Autograf MJM, Craiova, 2013), ‘Cap sau pajura, sabie său inel de logodnă’ (Editura Autograf MJM, Craiova, 2015), ‘Martirul Garoafei’ (Editura Autograf MJM, Craiova, 2015). I s-a decernat premiul de debut al Festivalului Internațional ‘Mihai Eminescu’ (ediția I, septembrie 2013), fiind remarcat de Justo Jorge Padron, unul dintre poeții importanți participanți la prima ediție a Congresului Mondial de Poezie de la Craiova.
****
„Nu te lasă să-i bănuiești crudă tinerețe. Dacă nu ai ști — dar nici nu trebuie să știi ! — Că este nepermis de tânăr, poezia lui Constantin Romulus Preda te-ar putea lovi drept în moalele inimii prin profunzime, prin rotunjime, prin versul care cade înțelept peste uimirile tale, îmblânzindu-ți-le. Nu te lasă să bănuiești nici că este fiul poetului drag care l-a zămislit, decât, firește, după numele care își țese silabele peste genele de poet crescut întru curățenie, în lumea tot mai împuținată a oamenilor cu suflet nobil, căutători de măreție, pentru că el scrie altfel decât au scris predecesorii lui întru poem și amor. Nu te lasă să crezi nici că nu l-ai mai citit până acum, pentru că toate versurile sale se cuibăresc atât de firesc în sufletul tău, încât le simți întorcându-se acasă, acolo unde tu însuți le-ai gândit și le-ai tăcut pe toate, așteptându-l pe el, Constantin Romulus Preda, să descopere cea mai desăvârșită formă pentru ele. Iar la sfârșit de volum, după o tulburătoare călătorie prin tine însuți și prin univers, nu îți îngăduie nici să decazi la cel care ai fost înainte de a deschide cartea. Mie așa mi s-a întâmplat. Așa că îndrăznesc să mărturisesc: am crezut că îi fac o favoare tânărului, frumosului poet Constantin Romulus Preda, acceptând misiunea de a-i citi cartea înainte ca ea să dea peste lumina ochilor noștri și de a o recomanda mai departe. După ce am străbătut volumul filă cu filă, într-un vârtej de revelații și emoții, am știut că el mi-a făcut un dar de preț, luându-mă de mână, pentru a pași alături de el, pe un drum de cuvânt și mare dragoste, un drum care duce drept în miezul literaturii române”, scris, despre polițistul poet Costi Preda, Alice Năstase Buciuta.
