O cerere de internalizare

Dumitru Iosu, unul dintre liderii de sindicat din interiorul SC Minprest Serv SA, reprezintă în structura sindicatelor din această unitate 181 de salariaţi sub numele de Sindicatul Liber Secţia Motru. Acest sindicat este afiliat la CNS Cartel ALFA în timp ce celelalte cinci sindicate au alte afilieri. Pe 3 martie 2012 Iosu a aşteptat o jumătate de zi ca să-i poată înmâna senatorului Ion Ruşeţ un memoriu în numele a 330 de angajaţi care au aceeaşi problemă, internalizarea. Cei 330 de angajaţi au fost externalizaţi pe 15 august 2002, fără salarii compensatorii, pentru ei înfiinţându-se firma SC Minprest Serv SA. Iosu spune că cei 330 de angajaţi sunt întreţinători de familii cu unul sau mai mulţi copii sau soţii ai unor mineri decedaţi de-a lungul timpului prin accidentele petrecute în minerit. Aceşti angajaţi au salariul minim pe economie şi prestează cele mai diversificate muncii funcţionând ca pompieri, electricieni, întreţinători de curăţenie, efectuând munci grele şi insuficient plătite în raport cu activitatea pe care o desfăşoară. Iosu susţine că aceşti oameni sunt defavorizaţi în raport cu cei care au primit plăţi compensatorii sau alte facilităţi. În situaţia în care SNLO ar intra în viitorul Complex Energetic Oltenia ei pot rămâne fără locuri de muncă. Liderul motrean a înaintat un asemenea set de documente şi directorului Dan Burlan, în afară de ceea ce s-ar putea întreprinde pe plan administrativ. Iosu a declarat: „Acum 10 ani externalizarea a fost o soluţie de reformă în minerit. Salariul pe care îl primesc angajaţii nu satisface decât jumătate de nevoile unei familii, însă şi aceasta leafă este în pericol dacă noi ne vom pierde beneficiarul şi vom rămâne în faţa structurii Complexului Energetic Oltenia. Este de datoria mea să reamintesc celor care ne hotărăsc soarta problemele sindicaliştilor pe care îi reprezint, dar şi a celorlalţi 150 de angajaţi aflaţi în situaţie asemănătoare. Să recunoaştem senatorul Ruşeţ care provine din rândul sindicatelor ar putea să-l sprijine pe Dumitru Iosu în demersurile sale”.