A căzut cortina peste sezonul de baschet, iar gorjenii simt că a meritat din plin să plătească biletul la spectacolul oferit de favoriţii lor. Energia Târgu-Jiu i-a făcut mândri şi fericiţi pe parcursul acestei stagiuni, fără îndoială cea mai reuşită din scurta istorie a clubului. Desigur, nu s-a câştigat niciun trofeu, ca în sezonul trecut, când a fost adusă Cupa României la Târgu-Jiu, însă locul 3 ocupat în Liga Naţională şi medalia de bronz cucerită în FIBA EuroChallenge reprezintă performanţe mari pentru o echipă care nu are bugetul campioanei CSU Asesoft Ploieşti.
Puţini s-ar fi încumetat să privească încrezători parcursul Energiei, atât în LNBM, cât şi pe plan european, având în vedere situaţia tensionată care a existat la club, vara trecută, după plecările a trei oameni importanţi, antrenorul Florin Nini şi cei doi preşedinţi, Laurenţiu Răuţ şi Radu Stroescu. E greu să fii optimist într-un astfel de context, însă clubul a făcut o mişcare esenţială, păstrând principalii actori din teren, fără de care nu ar mai exista spectacol. Au rămas vedetele Porter Troupe, Giordan Watson, Nemanja Milosevic, Louis Darby şi Tal Karpelesz, dar şi actori secundari ca Baris Aktas si Cătălin Vlaicu, a căror prezenţă a fost însă importantă datorită exprienţei pe care o aveau la club.
Următorul pas a fost aducerea unui antrenor capabil să gestioneze situaţia delicată şi să-şi asume totodată obiective îndrăzneţe, întrucât conducerea clubului nu era dornică de simple experienţe cu jucătorii pe post de cobai. Cipriotul Antonis Constantinides a acceptat provocarea şi le-a închis rapid gura scepticilor după cele trei victorii obţinute în primele patru etape ale campionatului.
Energia a terminat sezonul regulat cu 15 victorii şi 9 eşecuri, ocupând locul 4, pentru ca în play-off să bifeze 6 succese şi 3 înfrângeri, şi să se claseze pe un onorant loc 3. Trebuie menţionat un aspect important, şi anume că echipa gorjeană a fost eliminată de colosul CSU Asesoft, iar în finala mică a trecut de Steaua, o formaţie cu tradiţie în baschetul românesc.
Trupa lui Constantinidis a terminat pe plus şi în Europa, înregistrând 10 victorii şi 7 înfrângeri, astfel că a ocupat locul 3 la turneul final al FIBA EuroChallenge. Iar trebuie menţionat un lucru esenţial: Energia a fost la prima participare în cupele europene. Steve Kerr (GS Warriors) a avut aceleaşi gânduri ca şi Constantinidis.
Răsfăţaţi cu astfel de prestaţii, fanii echipei îşi doresc, cu siguranţă, mai mult de la viitor. Niciodată nu te saturi de bine, nu? Va putea, însă, Energia să menţină ştacheta, în condiţiile în care jucătorii ei au devenit acum ţinte pentru alte cluburi mai potente din punct de vedere financiar? Constantinidis, care a anunţat că va continua pe banca gorjenilor, este optimist, declarând: „Nu sunt genul de antrenor care să se teamă de obiective sau lucruri măreţe. Voi încerca să construiesc echipa în aşa fel încât să ne luptăm pentru campionat sezonul viitor.”
Pentru cei care privesc cu scepticism această declaraţie avem şi un argument cu care să-i convingem să fie mai optimişti. În NBA, Golden State Warriors a ajuns să se bată pentru titlu în acest sezon, după o pauză de 40 de ani. Nu avem timp să dezvoltăm subiectul aici – puteţi găsi pe http://www.bet365.com/news/ro/betting/baschet mai multe amănunte despre fascinantul NBA, promoţii baschet şi alte lucruri interesante -, dar cert este că dacă îţi doreşti cu adevărat ceva, atunci visul se poate transforma într-o dulce realitate. De ce nu ar fi Constantinidis artizanul acestei metamorfoze?
