Lovitură grea pentru mii de localități din România: Ministrul Dezvoltării a decis printr-o circulară internă că toate proiectele cu un grad de implementare sub 40% la canalizare și gaze, dar și cele sub 80% la drumuri, NU vor mai primi finanțare. Este o mișcare radicală, care lasă pe dinafară aproape două treimi din totalul proiectelor aprobate prin programul Anghel Saligny.
Cifrele sunt șocante: din 4.945 de proiecte aprobate, doar 1.600 ar mai fi eligibile pentru finanțare, conform unei analize realizate de Expert Forum. Cu alte cuvinte, aproape două treimi din investițiile promise comunităților locale sunt puse pe pauză sau complet abandonate.
Deși în ultimii ani s-au vehiculat sume uriașe și s-a creat impresia unei „mari modernizări”, realitatea din teren este cu totul alta: 585 din cele 812 proiecte pentru rețele de gaze NU au decontat niciun leu, iar doar 10 proiecte au fost finalizate 100%. Situația e tragicomică: avem bani pe hârtie, dar nu și conducte în pământ.
Decizia lui Bolojan – reformă sau execuție politică?
Pe hârtie, tăierea proiectelor neperformante poate părea o decizie rațională. Dar în realitate, Bolojan taie cu toporul acolo unde alții au lucrat cu pensula, fără să ia în calcul că multe UAT-uri au fost împinse în întârziere tocmai din cauza birocrației guvernamentale sau a lipsei de avize și aprobări.
În loc să vină cu o soluție de deblocare sau de accelerare a lucrărilor, Ministerul alege să arunce prosopul și să lase primăriile să se descurce pe cont propriu. O astfel de abordare poate afecta zeci de mii de gospodării care sperau la utilități de bază în 2025.
O întrebare rămâne: Cine răspunde pentru miliardele irosite?
Pentru cetățeni, promisiunile neonorate nu mai sunt o noutate. Dar când vorbim de 11 miliarde de lei necheltuiți pentru proiecte complet blocate, întrebarea este clară: Cine răspunde pentru acest dezastru? Dacă Bolojan face „curățenie”, atunci ar trebui să meargă până la capăt și să scoată la lumină toate numele și firmele care au încasat bani fără să livreze nimic.
Până atunci, Anghel Saligny rămâne un program cu mult PR și prea puțină infrastructură. Iar România reală – aceea fără canalizare, fără drumuri și fără gaze – se uită din nou cu frustrare la București, unde deciziile se iau cu pixul, dar fără pic de empatie pentru comunitățile afectate.
