„Ion Diaconescu, procurorul « atotputernic », tace şi face sau mai nou încearcă să ia bani, pe cazuri pe care nici măcar nu le rezolvă. Fără o apărare, corect formulată şi fără nici un fel de explicaţii pertinente, la adresa acţiunilor sale, Diaconescu mai mult cade în penibil. Nu se ştie prin ce mijloace a descoperit el că Ţundrea era vinovat. Nici nu ştiu dacă vreodată, în mintea lui, acest avocat al poporului a crezut cu tărie în vinovăţia lui Ţundrea. A încercat doar să găsească un ţap ispăşitor, care mai târziu avea să devină doar o victimă a « judecăţii ». Până la urmă, sunt sigur că şi Diaconescu va plăti pentru faptele sale” anonim
„Una peste alta, recunoscută ca fiind cea mai mare greşeală judiciară, nu ştiu dacă mai are vreo relevanţă opinia mea. Este recunoscută şi gata. Din start, Diaconescu este pus la zid, de însuşi sistemul care l-a ridicat în slăvi. Să nu uităm, domnule Diaconescu, că roata se întoarce, mai devreme sau mai târziu” Andrei V., Târgu-Jiu
„Răspunsul este unul mai mult decât evident. Nu poate fi vorba nici de urmă de profesionalism vis-a-vis de procurorul Ion Diaconescu, dovadă că au plătit oameni nevinovaţi. Poate ar trebui să ne spună el unde a îngropat spiritual justiţiar, că pe cel ar profesionalismului l-a dat de mult la spate. Nu sunt de specialitate nici pe departe, dar numai gândul că în România pentru crime, hoţii, fraude şi tot felul de mizerii plăteşte aproape întotdeauna cine nu trebuie, îmi repugnă. Mai grav e că omul ală a stat ani după gratii, iar semnalul său de alarmă tras nu l-a auzit nimeni. Că la strigăt de ajutor, justiţia cu procurorii ei cu tot este complet surdă” anonim
„Se prea poate să fie în cariera acestui fost procuror, Ion Diaconescu şi mostre ale corectitudinii, dar sunt undeva îngropate în trecut, că altfel nu mai ajungea procuror. Ce a avut cu acest caz Ţundrea, numai el ştie, cert e că blamul procurorilor bucureşteni s-a dovedit întemeiat, iar Diaconescu a instrumentat cazul după ureche. A abuzat de ceea ce îi conferea statutul şi acum să vorbim de profesionalism!? Dar în România abuzul în serviciu trece drept profesionalism…” Marian G.
