Cum comentaţi disponibilizările de la Societatea Cazare Cantine Rovinari? Credeţi că vor urma noi concedieri la nivelul judeţului Gorj?

„Sunt unul dintre cei care au fundamentat (în fruntea colectivului aflându-se domnul Huidu Emil ca director general al CM Rovinari), în urmă cu peste 30 de ani, necesitatea asigurării unei mese calde gratuite la intrarea în schimb pentru cei care lucrează în condiţii deosebit de grele în carierele din Oltenia. Aşa cum se-ntâmplă la noi când e vorba de ceva gratuit, în acest caz, de masa gratuită, administratorii şi alergătorii cred că poate fi şi mai puţin bună, călăuzindu-se după dictonul „calul de dar nu se caută în gură” sau că „cine împarte, parte-şi face”. Au fost nemulţumiri cu privire la calitatea mesei şi înainte de 89, solicitându-se tichete în loc de masa caldă, dar Ceauşescu nu a acceptat, ţinând foarte mult la masa caldă la intrarea în schimb. Ne-am aliniat la democraţia de atunci şi s-au intensificat controalele la unităţile de cazare şi cantina, îmbunătăţindu-se simţitor calitatea mesei. Ca să fiu răutăcios, aşa cum am renunţat la multe din obligaţiile reglementate de vechiul regim, era normal să renunţăm şi la favorurile acordate de acesta, fiindcă pentru masa calda nu s-a făcut greva, nu s-a câştigat prin vărsare de sânge, sau prin presiunea minerilor, dar asta e o altă problemă. În zilele noastre condiţiile s-au schimbat fundamental, nu mai sunt 60.000 de beneficiari să poţi asigura un preţ rezonabil, masa este suportată din bugetul CEO, produsele alimentare se găsesc la tot pasul, sunt familii susţinute doar de un angajat al CEO iar tichetul poate asigura şi hrana celor de acasă şi lista poate continua. Aşa cum mi-am argumentat solicitarea cu masa caldă, am încercat să-mi argumentez şi trecerea la tichte de masă chiar dacă măsura se soldează cu disponibilizări. La prima vedere, cei afectaţi de disponibilizări, pot spune că măsura nu va avea efecte importante pentru costurile CEO şi au dreptate. Dar la fiecare pas întâlnim parerologi care spun că trebuie schimbată mentalitatea în România. Şi aceştia au dreptate, dar schimbarea mentalităţii unei societăţi trebuie începută de la grădiniţă, cu fiecare familie, cu fiecare agent economic, cu fiecare instituţie. Eram în Germania înainte de 1995 şi reproşam unui neamţ că aşteaptă restul de câţiva cenţi de la o casă. Acesta mi-a replicat: domnule Bercea, Germania a ajuns în acest stadiu de dezvoltare nu făcând economii la mărci ci la feningi. Nu uit toată viaţa mea această replică, care gustată, poate schimba ceva în mentalitatea noastră” Nicu Bercea