„Când profesorii sunt agresaţi verbal şi fizic de elevi, când între cadrele didactice şi elevi există relaţii intime, când elevii mici sunt în primejdie dacă nu sunt escortaţi de cineva până la intrarea în clasă, când poliţiştii sunt agresaţi verbal şi fizic de cetăţeni, când conducătorii auto te omoară pe trecerea de pietoni, când copiii îşi omoară părinţii şi invers, când eşti mai lipsit de griji în penitenciarele supraaglomerate decât în libertate, când prezumţia de vinovăţie (la orice reclamaţie) cu privare de libertate este o practică frecventă a unor procurori, când instituţiile statului s-au transformat în poliţie politică, când demnitarii sunt recrutaţi din infractori pentru a fi protejaţi de umbrela imunităţii, când nu mai putem vorbi la telefon de frica înregistrărilor, când libertatea cuvântului începe să devină o lozincă (lista îngrijorărilor poate continua), au devenit subiecte cotidiene ale mijloacelor de informare în masă. Îmi vine să mă retrag în munţi unde chiar fiarele sălbatice sunt mai puţin periculoase decât oamenii, fiindcă acolo există nişte reguli cunoscute care se respectă. Mai poate cineva să comenteze cazul de la Tismana, faţă de sinistrul tablou general al societăţii? Mai contează comentariile unui parerolog ca mine? De data aceasta chiar îmi trebuie mult timp de reflexie, fiindcă experienţa mea de o viaţă în relaţiile cu oamenii pot s-o arunc la tomberon pentru a nu intra în conflict cu generaţia care ne va conduce mâine. Am făcut indigestie de atâta democraţie” Nicu Bercea
„Cred că este vina societăţii în ansamblu iar exmatricularea nu va duce la nimic bun. Trebuie să ne trezim şi să vedem exact ce se întâmplă, trebuie să reparăm aceste fisuri pentru că ele ne vor distruge întreg sistemul” anonim
