„Viaţa m-a dus şi prin sălile tribunalelor unde am fost obligat, în aşteptare, să asist la numeroase procese. Numai după primele câteva ore mi-am dat seama ce meserie grea e cea de judecător iar acum cu scandalul, ce uşoară e cea de procuror. De aceea, de fiecare dată când trebuie să-mi dau chiar numai cu părerea, mă pun în situaţia unui judecător, căruia i se pun în faţă cazuri cu informaţii incomplete, el trebuind să mai pună întrebări. Asta încerc să fac şi eu. Maşina era parcată sau oprită pentru câteva minute? Ce nevoi l-au determinat pe agresor să oprească acolo maşina? Încurca circulaţia sau era un pericol iminent pentru cei aflaţi în trafic? Ce marcă avea maşina? Era de la second-hand, era o Dacie sau un BMW? De ce etnie era agresorul? Ce vârstă avea? Din ce familie se trage? Am pus aceste întrebări ca să evit pe cât posibil o părere subiectivă, fiindcă sunt nenumărate cazurile în care cei care veghează pentru siguranţa noastră şi care sunt plătiţi tocmai de noi sunt apreciaţi după numărul de amenzi, de sancţiuni, de aplicare orbeşte a ordinelor primite de la superiorii lor, ajunşi acolo, mai sus, tocmai pentru „fidelitatea” faţă de lege sau faţă de şefi. Ca să fiu mai transparent mie mi s-a întâmplat, să opresc modesta mea maşină în faţa florăriei, să iau un coroană pentru cineva apropiat în coloană cu alte câteva maşini de rasă. Aceste hingheri, s-au oprit la maşina mea, gata să mi-o ridice. Am văzut, am venit repede, le-am explicat civilizat motivul staţionării neregulamentare, dar n-am găsit înţelegere decât după ce am dat telefon undeva sus. Atunci mi-am dat seama câtă nedreptate şi câtă grijă au cei pe care noi îi plătim. Am avut cazuri şi cu pandarii de la circulaţie care nu sunt preocupaţi de fluidizarea traficului, sunt preocupaţi de găsirea unor muşterei care să-i salveze în faţa şefilor. Eu nu ţin cu agresorul, sunt un om paşnic şi cumpătat, dar când văd cu câtă cruzime suntem storşi de toate instituţiile statului, zău că-mi vine şi mie să recurg la astfel de gesturi. Dacă legea s-ar aplica fiecăruia dintre noi aş înţelege, dar…” Nicu Bercea
„Bine i-a făcut, sunt cam aroganţi angajaţii de la Ridicări. Maşinile şefilor şi ştabilor se fac că nu le vad, sunt la vânătoare, pe străduţe mici, se uită tot la maşinile omului de rând, sărac, iar pe străzile principale pe unde circulă transportul în comun şi unde ar trebui să acţioneze de fapt se fac că trec cu vederea limuzinele patronilor oprite prin staţii de troleu sau pe treceri de pietoni. Murim cu dreptatea în mână. Locuri de parcare nu faceţi, dar maşini ridicaţi! Păi unde să parcăm? Unde?? Să plece acel angajat sfidător! DEMISIA !! Jos Hoţia!!” Anghel Vlădoianu
