„Flagrantul organizat privind muniţia şi mercurul de la UM Sadu este o dovadă clară că nu este un caz izolat, că această practică are o tradiţie are o reţea complexă care trebuie verificată pe întreg fluxul producător –consumator. Ce se-ntâmplă la UM Sadu se-ntâmplă la toate (câte mai sunt) uzinele cu capital de stat şi chiar privat care produc bunuri de consum. Mă gândesc la produsele de sticlă oferite pe centurile oraşelor, la hainele de piele, la încălţămintea, la parfumuri, la scule şi dispozitive, care se vând la preţuri de furăcioşi. Aici nu se pune problema de prejudiciul adus uzinei şi nici de câştigul complicilor, aici e vorba de securitatea noastră, de viaţa noastră care nu pot fi evaluate. La un asemenea fenomen este greu de crezut că directorul nu ştie iar dacă nu ştie înseamnă că este şi inconştient şi rău intenţionat. Ce să mai discutăm fiindcă ne pierdem timpul cu un caz care înseamnă o picătură în fluviul unei societăţi româneşti contaminate, în care cei cinstiţi şi corecţi sunt exmatriculaţi sunt izolaţi, sunt ameninţaţi, sunt restructuraţi, sunt aruncaţi în braţele şomajului iar şomajul este cea mai fertilă seră pentru infractori.” Luminona B
„Cred că situaţia este destul de gravă. Nu am ce să comentez. Faptul este consumat. Suntem o ţară plină de corupţi şi drept să spun dacă aş avea bani şi putere financiară aş pleca din ţara asta şi mâine. Însă nu pot pentru că sunt un umil cetăţean, pentru că am de plătit sute de taxe şi impozite imputate de acest stat, pentru că trebuie să le asigur copiilor mei traiul de mâine. Mi-e teamă sincer să trăiesc în România anului 2013 când văd astfel de cazuri” anonim
