Gorjeanul Daniel Andrei conduce Asociația Română de Hemofilie chiar el fiind unul dintre cei nouă pacienți care suferă de hemofilie, de la nivelul județului Gorj. De Ziua Mondială a Hemofiliei, mesajul președintelui este unul optimist: se poate trăi cu această boală, dar nu fără tratament! Daniel Andrei nu ascunde în mesajul său pozitiv, public, și probleme, greutățile și neputințele întâlnite de pacienți în războiul cu sistemul de sănătate din România, sistem care s-a demonstrat bolnav și incapabil, alteori lipsit de empatie ori de informațiile necesare care să îl facă util pentru a sprijini integrarea în societate și a ajuta cu adevăr acești bolnavi.
Dar viața merge înainte, iar Ziua Mondială a Hemofiliei nu a a trecut neobservată.
„Astăzi, 17 aprilie 2025, marcăm împreună Ziua Mondială a Hemofiliei – o zi cu o însemnătate profundă pentru toți cei care trăiesc cu această afecțiune, pentru familiile lor și pentru întreaga comunitate medicală și de susținere. Anul 2025 este, fără îndoială, un an important: profilaxia continuă a devenit în sfârșit o realitate și pentru adulții cu hemofilie. A fost un drum lung, plin de așteptări, suferință și speranță, dar azi putem spune cu inima ușurată – s-a întâmplat! Pentru că atunci când nu există tratament, suferința este imensă, iar pierderile – de vieți, de vise, de momente – sunt fără preț. Viața nu trebuie să aibă un preț. Sănătatea și educația trebuie să rămână priorități reale pentru autorități. Este o responsabilitate comună să asigurăm tratamentele și sprijinul necesar pentru fiecare om care trăiește cu hemofilie sau alte tulburări de sângerare”, a transmis Daniel Andrei.
„Personal, este pentru prima dată când, chiar dacă am articulațiile deteriorate, mă simt bine și încrezător. Ce s-a realizat până acum, cu eforturi uriașe din partea Asociației Române de Hemofilie, a colegilor din rețelele internaționale, a cadrelor medicale dedicate și a partenerilor noștri, îmi dă speranță că suntem pe un drum bun. Un drum care trebuie să continue – spre diagnostic mai rapid, tratament mai eficient, recuperare reală și monitorizare corectă. Perspectiva de a trăi fără tratament rămâne de neconceput/neimaginat. Știu prea bine ce înseamnă – ca tânăr, adolescent sau copil – să suferi, să te lovești de neputințe și lacrimi. De multe ori, eu și fratele meu, Mircea, am fost la un pas de moarte. Tocmai aceste momente ne-au motivat să ne implicăm, să luptăm pentru schimbare. Astăzi, mă pot juca cu băiatul meu, Matei. Poate nu pot da cu piciorul în minge sau merge pe bicicletă, dar pot juca tenis de masă, șah, și cele mai importante jocuri – cele care aduc zâmbete. Pot merge la o plimbare sau cumparaturi cu Mirabela, un gest simplu care, în urmă cu câțiva ani, era un lux. Tratamentul este totul. Este viață, este libertate, este demnitate. Să avem grijă unii de alții, să rămânem uniți și să inovăm împreună. Doar așa putem aduce speranță și zâmbet acolo unde, cândva, era doar durere”, a completat președintele.
