Se apropia cu paşi repezi şi inima-mi bătea de parcă vroia să-mi spargă trupul, deoarece începea o nouă etapă a vieţii mele: cea mai frumoasă, cea mai secretă, cea mai aşteptată, cea mai tumultoasă, cea mai iubită. După părerea mea perioada de liceu este un apogeu al vieţii mele de adolescentă deoarece aici şi acum îmi definesc identitatea, îmi conturez personalitatea, îmi definesc modele pe care le voi copia şi dezvolta, îmi trăiesc primele emoţii de dragoste, îmi formez grupul meu de prieteni, îmi conturez şi primii adversari, îmi etalez noutăţile vestimentare şi accesoriile de bun gust, îmi torturez mobilul cu mesaje şi convorbiri, îmi fac un clasament al profilor, cărora le dau note cuprinse între 1 şi maximum 9. Timpul a trecut şi iată că acea zi a venit…sunt eleva unui liceu enorm, cu trei etaje, cu dotări multe, cu alei pline de elevi, cu bufet de incintă, cu body guarzi, cu camere de supraveghere. Totul era diferit. Vedeam în jurul meu tot felul de eleve şi elevi şi mă speria gândul la noii mei colegi de clasă pe care va trebui să îi suport, să îi văd, să îi examinez, să stau cu ei timp de 4 ani. Când am intrat în clasa mea, a 9-a, totul s-a prăbuşit în capul meu.
Colegii mei
Unii dintre colegi erau urcaţi pe mese şi ţipau cât îi ţineau puterile, alţii se lăudau cu noile tatuaje, unii îşi arătau noile achiziţii de mobile şi plăci, alţii se lăudau cu aventurile petrecute în vacanţă, unii îşi admirau adidaşii şi tricourile de firmă, alţii îşi arătau fotografiile captate pe mobilele lor.
Colegele mele
Fetele vorbeau despre preocupările lor preferate: ultimele tehnici de machiaje + ultimele modele de vestimentație cool + cele mai moderne inele și cercei + colecțiile de fotografii din vacanță + noii prieteni și iubiți + noile coafuri pregătite intens cu plăcile. După ce terminau toate noutățile feminine, treceau la discuțiile referitoare la clasamentul celor mai populari și cool băieți din liceu. Clasamentul se baza pe elementele de aspect exterior ale băieților: statură + musculatură + culoarea ochilor + forma și conturul buzelor + perfecțiunea danturii + forma și culoarea tunsorii + felul gelurilor folosite. Dar cel mai important element îl constituia comportarea ademenitoare față de colegele cele noi. Analiza aspectului exterior se ținea pe holurile liceului, unde defilau în grupuri mici eleve și elevi. Le lipseau covorul roșu al concursurilor de Miss Boboc și Mister Cool. Deci amalgamul acestor acțiuni definesc liceul, în afara orelor.
Întrebări
Văzând aceste întâmplări paralele, capul îmi era plin de întrebări încrucișate:
– De ce totul este atât de diferit față de școala pe care am terminat-o ?
– Ce se întâmplă, cu adevărat, aici în liceu ?
– Care sunt activitățile secrete care nu se văd din prima ?
– De ce toți elevii mai mari analizează pe cei new entry ?
– De ce toată lumea se uită la mine ?
Clasa mea mi se părea enormă, iar eu mă simțeam invizibilă printre noii mei colegi. În primele zile eram sigură că nu puteam face nimic pentru a scăpa de această teamă a mea. Într-o seară mă uitam la stele și mă gândeam :
-Ce am făcut ca să merit o asemenea pedeapsă ?
-Ce aș putea face pentru a fi cât mai plăcută ?
Soluţii
Și dintr-o dată mi-am dat seama ce aveam de făcut. Nu puteam să stau singură, nu mă puteam izola de restul colegilor mei de clasă atât de diferiți unii față de alții și atât de imprevizibili în reacții. Cel mai bine pentru mine era să accept acțiunile celorlalți colegi fără să fiu mirată de consecințele lor și paralel cu această tactică să mă atașez grupului „cel mai cuminte“. În felul acesta totul se va rezolva ușor – ușor. Însă nu a fost chiar atât de simplu pe cât credeam. Acestora le-a trebuit mult timp pentru a mă testa și a mă cunoaște și a putea avea încredere în mine și invers. După prima lună grea de liceu, totul a devenit altfel. Mă împrietenisem cu mulți dintre colegii mei de clasă. Am fost acceptată de colectivitate, dar pe un post de subordonat. Conducerea clasei era formată și funcționa printr-un triumvirat de băieți beton. O colegă de a noastră a încercat să facă parte din echipa de conducere. A avut șansa să ocupe acest post doar temporar, cât timp șeful clasei a lipsit motivat două săptămâni.
Concluzie
Chiar dacă am acceptat felul lor de a gândi și de a acționa, eu am rămas aceeași, în carapacea mea de sentimente și de convenții. Nu aș face niciodată ceva ce nu mi-ar plăcea. Acum sunt mulțumită că suntem o echipă. Totul este mai ușor și mai plăcut când suntem împreună.
Dumnezeul în sufletul meu
De multe ori m-am întrebat :
– Oare ce este cel mai important obiectiv în lumea aceasta ?
– Oare de ce suntem aici… ?
Iar răspunsul venea foarte repede din sufletul meu. Suntem aici pentru a ne mântui și a scăpa lumea de păcat atât cât putem.
Este foarte dificil în zilele noastre să fii fericit cu adevărat, dacă nu ai credință în Dumnezeu. Iar fericirea nu este materială ci cea veșnică pe care o putem simți cu toții în Biserică și într-o viață trăită alături de Dumnezeu. Astăzi există și ură și crime și dispreț, iar un om bun, parcă nu mai are loc de cei măreți, de cei bogați. Oamenii uită să iubească, uită să se îngrijească de sufletul lor și li se pare că atunci când au sume mari de bani pot avea orice. Dar nu este așa. Dacă nu ai ceva dragoste în sufletul tău, nu ești om. Atunci când începi o zi cu Dumnezeu, în suflet, simți că plutești și că nici o problemă nu te poate atinge. Toate problemele au o rezolvare. Poți spune că merită să trăiești, deoarece sufletul tău zâmbește continuu. Încearcă și tu măcar o zi să pornești la drum cu Dumnezeu în gând și în suflet și vei fi fericit.
Bianca Ștefania Scînteie
Florile sunt creaţii minunate ale lui Dumnezeu, care ne încântă permanent şi ne uimesc prin eleganţa, fragilitatea şi coloritul lor deosebit. În această zi sărbătorim pe toţi părinţii, rudele, prietenii, persoanele dragi ce poartă nume de flori: Florina, Florica, Flori,Violeta, Viorela, Crina, Lăcrămioara, Florin, Viorel, etc. Tuturor le dăruim un gând bun şi le dorim pace, belşug şi sănătate. La mulţi ani!
