Tableta de Impact

Comasarea este un fenomen benefic pentru bugetul naţiunii şi malefic pentru partidele politice şi abonaţii lor din secţiile de votare. În 2012 halviţa pentru slugărirea mai marilor din bătătura roşie, galbenă, portocalie, albă sau albastră, după culorile partidelor care intră în campania electorală, va avea un preţ de criză. Nici reprezentanţii din secţiile de votare, oficiali, nu vor mai păpa indemnizaţiile acelea grase ca până acum şi nu numai că vor fi decimate, dar vor fi şi înjumătăţite sau chiar sfertuite pentru că nu sunt două runde de alegeri şi nu mai sunt două tururi electorale. Mărire ţie Laszlo TÖKES că ne-ai învăţat cum să facem economie la buget şi câştiguri la voturi. Toată iarna mai marii partidelor vor alerga după reprezentaţi pentru secţii de vot, care să aibă fie un lanţ mare de rubedenii, care pot fi convinse uşor, fie familii numeroase care să aducă voturile în bloc. Aici au de câştigat partidele politice, dar nu pentru formulele locale ci pentru formula compensatorie din parlament. Îţi mulţumim domnule preşedinte Traian Băsescu pentru că atunci când se subţiază halviţa, şi în cazul comasării se subţiază bine, se ascute conştiinţa. Deşi s-a anunţat o iarnă grea vedem că până la 15 decembrie seceta ne copleşeşte şi ne şi ameninţă, vorba aceea: „la omul sărac nici boii nu trag”. Este o penurie ciudată de animale de povară pentru că toate s-au declarat inteligente şi au intrat în politică. De ceea luptele pentru ciolan seamănă mai degrabă cu coridele interzise de lege şi în patria mamă decât cu vreun sport declarativ. Drept vorbind o întrecere de injurii şi invective nu s-au organizat încă în ţara noastră pentru că ele sunt tratate ca şi declaraţii politice. La comasare va un asemenea concert pe sute de voci încât naţiunea ar putea să creadă că are halucinaţii şi să fie atât de zăpăcită încât să nu mai ştie unde pune ştampila. Acum pricep de ce le e atât de frică lui Victor Ponta şi Crin Antonescu. Ei sunt prim soliştii unui montaj literar politic în ideea că tot românul este sensibil la promisiuni. Vă spun ceva, promisiunile lor seamănă cu fel de coadă ridicată a calului defilând în faţa unui cârd de ciori flămânde. Dacă animalul îşi face treaba…mare, ciorile ciugol şi ele câte ceva dar dacă îşi dă doar aere vai de capul lor. Aşa se întâmplă şi cu poporul care pune preţ pe vorbe. Mai ţineţi minte: „Mircea fă-te că lucrezi”. După 20 de ani de prefăcătorie numai comasarea ne poate scăpa de cei care au luat şi pielea de pe noi.