Purtând, la cumpărături, ocheleri întunecaţi,
Stârvu lăsa să se creadă că-i desprins dintre magnaţi.
Abia găsi acolo, raionul de vegetale,
Deh, la ochelarii lui, nici nu este de mirare …
-Ce sunt astea? –Mere, zise tinerica vânzătore.
-Daţi-mi patru kilograme, învelite fiecare!
Vânzătoarea îl privi ba cu ciudă, ba mirată,
Ce i le-ar fi dat în cap, toate merele, deodată …
-Dar astea aici, ce sunt? –Prune faine, renumite!
-Vreau şi-aici, tot patru kile, la fel, toate învelite!
Fierbea biata vânzătore … dar asta e, le-a-nvelit
Toate, una câte una, cum „magnatul” a dorit!
Arătându-i spre cireşe, i-a zis: -Astea ce sunt oare?
-Cireşe sunt, chioru’ dracu’, dar nu le am de vânzare! …
