-Hai Ioane la o cafea, mă gândii să fac o cinste,
Tu îmi eşti prieten bun, dar eşti şi băiat cuminte!
E duminică, e bine, soare … tocmai a ieşit,
Mai o glumă, o şuetă, e momentu’ potrivit!
Dau un suc, dau o ţigară, că merge la o cafea,
Tu eşti prietenu’ meu, ia mă Ioane, de colea!
Se întreţinură ei, discutau la o terasă,
Ciugulind uşor, uşor, din puţinul de pe masă.
Discutau de ale lor, de o iapă, de un mânz,
Pân’ soarele dădu vestea că veni ora de prânz.
Gogu îi zise lui Ion: -Bă, tu nu vezi soarele
Că ajunse-n dreptu’ burţii? Băga-mi-aş picioarele …
Dă şi tu un şpriţ, o ciorbă, un rotisor, un grătar,
Că acum e rându’ tău, … ce dracu’, nu fi măgar! …
