Blegu nu lua în seamă, când se văita Clăpăuga,
Mai ales la ceas de seară, după ce-şi isprăvea ruga.
El încerca să-i explice că nu sunt ei vinovaţi,
Dacă aşa le-a fost soarta, ca să fie urecheaţi …
-Da, bă Blegule-nţeleg, să fi fost unu’ din noi,
Urecheat în halu’ ăsta, dar uite, că amândoi!
-Lasă fă, n-are nimic, n-are rost să mai îndrugi,
Doar sântem în rând cu lumea; nici parlamentari, nici slugi!
Şi-apoi, nu şti care-i treaba, poate dintr-al sorţii joc,
Cu clăpăugele noastre, poate vom avea noroc …
-Alo, Blegu? Clăpăuga? Vă prezentăm scuzele,
Dar Bianca, EBA, Gina, vor să-şi crească buzele!
-Păiii, le-au mai mărit o dată … – Cum să zic, nu ştiu pe care,
Dar au dat sfoară în ţară, că dau bani la „grupa mare”!
-Nu-nţeleg ce legătură avem noi, cu acest „bal”?
-Am zis să vă fac oferta; trebuie „material” …
