Sistemul Energetic Național se confruntă cu disfuncționalități semnificative, generate de structura sa organizatorică și de lipsa unui mix energetic echilibrat.
În prezent, sistemul este compus din companii monosursă, ceea ce determină o dependență ridicată de condițiile meteorologice și de capacitățile de stocare a energiei. În lipsa vântului sau a soarelui, iar în absența unor soluții eficiente de stocare, se recurge la importuri masive de energie electrică pentru a acoperi cererea internă. Această situație accentuează vulnerabilitatea sistemului și crește dependența de surse externe, mai ales în perioadele în care consumul de energie este ridicat.
În ultimele zile, s-a observat o schimbare semnificativă în structura producției de energie electrică. Dacă anterior centralele eoliene au avut o contribuție majoră, situându-se pe primul loc în producția națională, în prezent, producția de energie eoliană a scăzut considerabil, ajungând pe ultimele poziții. În consecință, energia produsă pe bază de cărbune a redevenit relevantă, ocupând o poziție superioară în structura de producție.
O problemă suplimentară este diminuarea capacității de producție pe bază de combustibili fosili. În ultimii ani, au fost închise unități energetice însumând aproximativ 7.000 MW din producția bazată pe cărbune și gaze naturale. În prezent, energia produsă pe bază de cărbune are o capacitate maximă de aproximativ 1.500 MW, ceea ce limitează opțiunile disponibile pentru asigurarea unui nivel constant de producție.
În acest context, Complexul Energetic Oltenia joacă un rol important, având o contribuție semnificativă la producția de energie. În prezent, producția totală de energie pe bază de cărbune depășește 700 MW, dintre care aproximativ 500 MW sunt generați de Complexul Energetic Oltenia, echivalentul a două sau trei grupuri energetice. Cu o pondere de aproximativ 15% din totalul producției naționale, energia pe bază de cărbune continuă să fie o componentă esențială a mixului energetic.
În paralel, importurile de energie variază constant, situându-se între 1.700 și 2.000 MW atunci când consumul depășește pragul de 6.000 MW. Această dependență de importuri evidențiază necesitatea unei strategii energetice care să asigure echilibrul între sursele de energie regenerabilă, capacitățile de stocare și producția internă, astfel încât să se reducă riscurile asociate fluctuațiilor de producție și să se asigure stabilitatea aprovizionării cu energie electrică.
Producția națională de energie
41.19% Hidro – 2009 MW
28.19% Nuclear – 1375 MW
14.66% Cărbune – 715 MW
14.19% Hidrocarburi – 692 MW
1.37% Biomasa – 67 MW
0.55% Instalatii de stocare – 27 MW
-0.08% Eolian – -4 MW
-0.08% Foto – -4 MW
