Tacerea lui Surupăceanu

Precum Marcel Hoară, cel care a dispărut de pe sticlă în urma gafei pe care a făcut-o în faţa protestatarilor din Piaţa Victoriei, şi de atunci nimeni nu a mai auzit de el, tot la fel şi Mugurel Surupăceanu care devenise un abonat al apariţiilor pe sticlă, a dispărut şi el de bună bucată de vreme. În mai 2010, în faţa a zeci de mii de protestatari, Hoară s-a apucat să le explice cât de binevenite sunt tăierile salariale şi de pensii, şi cât de oportune sunt disponibilizările masive de personal, din toate sferele de activitate. Furioşi, protestatarii s-au repezit la el să îl linşeze, dar a scăpat teafăr graţie intervenţiei prompte a oamenilor de ordine, care l-au flancat până l-au adăpostit în Muzeul Ţăranului Român. Totuşi s-a ales cu câteva pietre, scuipături şi sticle de apă vărsate pe el. De atunci a dispărut de pe scenă, nu de alta, dar prea se învăţase pe acolo, şi numai prostii vorbea. Nu din aceleaşi motive a dispărut din ochii lumii, deputatul PSD de Gorj, Mugurel Surupăceanu, dar de dispărut, a dispărut şi el. Spre deosebire de Hoară, deputatul ştia ce vorbeşte. Ştia să pună problema, ştia să dea răspunsuri. Era mereu pe subiect. Nu ştiu dacă i se trage din dosarul „Buldotancul”, dar ştiu că a mai făcut două gafe monumentale. Una, când şi-a pus toti „greii” în cap, cu impozitarea averilor mai mari de 500 000 euro, iar cealaltă, când a avut tupeul să câştige procesul în care s-a judecat cu Traian Băsescu. Greu de spus de unde i s-a tras în primul rând, dar să te pui cu toţi bogătaşii ţării, deodată, este o aventură prea periculoasă, dar să şi îl umileşti pe vanitosul Băsescu, câştigând procesul, este la fel, o problemă de risc major. Bănuiesc totuşi, că oricare din cele două situaţii au adus răscoliri prin dosarul „Buldotancul”. Dacă nu este niciuna din toate, aşa cum ar spune Mugurel în cazul în care ar fi întrebat, atunci care este motivul ieşirii sale în decor? Nu se mai vede, nu se mai aude, dară minte să mai fie vocal ca altă dată. Ieşirea aceasta bruscă de pe scenă, trebuie să aibă un motiv serios, motiv pe care sperăm să-l explice Surupăceanu, aşa cum ar fi normal. Măcar în spiritul unei datorii morale faţă de cei care l-au ales. Dacă ne mai referim şi la foarte posibila plasare a sa în afara listei cu candidaţi USL, pentru viitoarele alegeri parlamentare, s-ar putea ca supărarea sa să fie şi mai de înţeles.