O pacientă care a ajuns la Unitatea de Primiri Urgențe (UPU) Târgu Jiu a descris, într-o postare pe Facebook, experiența trăită. Camelia Maracu a fost impresionată de modul în care un medic de la UPU interacționa cu pacienții, de calmul și blândețea acestuia: „Sâmbătă am ajuns la UPU. Eram sleită de puteri, cu mintea acasă la fetița mea și cu grijile care nu-mi mai dădeau pace. Patul meu era chiar lângă biroul medicului de gardă, Daniel Poenaru, iar fără să vreau am devenit martoră la o altă lume: lumea lor, a celor care nu au voie să obosească.
M-au preluat puțin după ora 12. Când am ridicat din nou capul, era 15:30.
În tot acest timp, doctorul nu s-a ridicat aproape deloc. Doar de la birou la pacienți… și din când în când la geam, să ia o înghițitură de apă. Atât.
Îl priveam cum răspundea fiecărui pacient cu o blândețe și o răbdare incredibilă. Nicio ridicare de ton, nicio urmă de nervi. Doar calm, empatie și o liniște care parcă ținea loc de tratament.
De câteva ori au venit asistentele și l-au întrebat:
«Vă duceți?»
Iar el, cu voce joasă:
«Nu acum…»
Abia când să plec am aflat ce însemna de fapt «vă duceți»…
Îl tot chemau la masă. Și el tot amâna.
Când l-au întrebat din nou, a răspuns simplu,
«Lasă… mănânc când plec. N-am apucat deloc până acum».
Și atunci am simțit o strângere în inimă. Și totuși, nu s-a plâns o secundă. Nu a ridicat tonul. Nu a cerut nimic.
A ales să rămână acolo, lângă fiecare dintre noi, înaintea propriilor nevoi.
În timp ce noi venim cu durerile și temerile noastre, oamenii aceștia duc lupte zilnice pe care nu le vede nimeni.
Lupte cu oboseala, cu foamea, cu timpul… și totuși nu se plâng.
În lumea asta în care mulți medici ridică tonul pentru orice nimic, există medici care tac, rabdă și salvează.
Și pentru asta merită toată recunoștința noastră”, a transmis doamna Camelia Maracu. Aceasta este mama unei fetițe care suferă de o boală rară.
