Acum aproape cinci ani, România a acceptat în Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) un calendar ambițios de renunțare treptată la cărbune până la sfârșitul anului 2025, în schimbul unor fonduri semnificative pentru construirea de capacități noi de energie pe gaz și regenerabile.
În ultima perioadă, ministrul Energiei, Bogdan Ivan, a recunoscut că această decizie a avut efecte dificile pentru sectorul energetic și socio-economic. El a criticat modul în care s-au luat deciziile privind decarbonizarea, afirmând că unele politici au fost impuse fără suficiente soluții alternative și că „unii cu trotinete electrice” au influențat negativ discuțiile despre viitorul energetic al României.
Ivan a spus că România a primit aproximativ 1,8 miliarde de euro prin PNRR pentru a înlocui cărbunele cu investiții în gaze naturale, energie solară și alte tehnologii noi, dar că multe dintre aceste proiecte sunt încă nefinalizate. El susține că, fără capacități de înlocuire pregătite, închiderea centralelor pe cărbune ar pune în pericol securitatea sistemului energetic și ar putea duce la creșterea prețurilor la energie și la pierderea de locuri de muncă în regiunile monoindustriale precum Gorj.
Prelungire până în 2029
Ca urmare, România a negociat cu Comisia Europeană amânarea termenului de închidere a minelor și centralelor pe cărbune, argumentând că este necesar un calendar realist pentru tranziția energetică. Acest efort a devenit o prioritate pentru a evita întreruperile de energie și pentru a proteja locurile de muncă locale, în contextul în care capacitățile care ar trebui să le înlocuiască nu sunt încă operaționale.
„România va avea în continuare centralele pe cărbune active. Trei grupuri vor fi active până la finalul anului 2029…” — a declarat Bogdan Ivan, ministrul Energiei, subliniind că menținerea acestor capacități este crucială pentru furnizarea de energie și pentru evitarea unui blackout în iarnă.
Ivan a mai arătat că România și-a asumat în PNRR „cea mai agresivă țintă de decarbonizare din toată Uniunea Europeană” fără să existe alternative gata dezvoltate, ceea ce a complicat mult procesul de tranziție.
Pe fondul acestor discuții, România a renegociat cu autoritățile europene modificarea calendarului de închidere a centrelor pe cărbune, astfel încât unele vor rămâne active până în 2029, protejând atât alimentarea cu energie electrică și termică, cât și locurile de muncă în zonele monoindustriale.
