În introducerea romanului Nas de bulgar, Doina Ruști face un turneu literar prin mai multe orașe din țară, legat de apariția recentului său roman Nas de bulgar (Humanitas, 2026). „Formula lansărilor de carte este epuizată, spune Doina Ruști, de aceea am hotărât ca în fiecare oraș să spun 5 povești legate de romanul meu, fără ca ele să facă parte din roman.” Evenimentele sunt interactive și au rolul de a introduce în labirintul poveștii. Fiecare narațiune are un alt interlocutor, iar publicul participă la alcătuirea poveștii. 
Doina Ruști ajunge, din nou, la Târgu-Jiu, astăzi, unde va susține un performance narativ, în cadrul programului Scriitorii la catedră. Se va întâlni cu elevii, în cursul după-amiezii, la Colegiul Național ”Ecaterina Teodoroiu”, iar seara, cu publicul larg – la Teatrul Dramatic ”Elvira Godeanu”. Intrarea este liberă în limita disponibilității.Tema generică a întâlnirii este: 5 povești cu nasul mare. Sunt istorii mai vechi sau mai noi, întâmplări legate de identitate și de episoade pasionale de altădată, povești de dragoste și de arme.Partenerii de povestit ai Doinei Ruști sunt:Marinela Pîrvulescu, profesor, Mircea Suchici, muzician, Denisa Petronela Chiliban, profesor,Andrei Novac, scriitor, Dorina Cioplea-Văduva, jurnalist. Experiența narativă live va avea loc la Teatrul Dramatic ”Elvira Godeanu”, Târgu-Jiu, la ora 19, în data de 13 mai a.c.
Evenimentul se derulează în cadrul programului Scriitorii la catedră, inițiat de Mihai Firică și Uniunea Scriitorilor din România, filiala Craiova. Programul are ca suport un parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean Gorj și este coordonat de scriitoarea Carmen Theo Făgețeanu. Romanul Nas de bulgar invită cititorul într-un campus studențesc, bântuit de crime și violuri, unde începe o poveste de dragoste. El este student la Conservator, ea la Litere. Dar între ei nu există doar muzica și literatura, ci un trecut. Printre aspirații intelectuale și frici sociale, își fac loc oameni și fapte din timpuri vechi. Fiecare episod de dragoste este legat simbolic de istoria arhaică a românilor: migrațiile dunărene, cultul lui Dionysos, mercenarii bulgari, Caucalandul mitic, dar și zeii arhaici ori spiritele unei lumi dispărute etc. Toate fac parte din contextul unei povești de dragoste, transformată treptat într-o istorie identitară.
„A iubi înseamnă a afla cine ești.” (Nas de bulgar)
Între toate evenimentele care amestecă triburi și limbi, există cel puțin două certitudini, de care istoria ar trebui să țină cont: rezistența unui nume care a ținut schelăria balcanică (numele bulgarilor) și limba română. Pe aceste două idei se sprijină povestea de dragoste din roman. (Doina Ruști)
„O saga învăluitoare, cinematografică, densă, în care istoria crudă se intersectează cu istoria subiectivă a personajului narator și te ține captiv într-o poveste despre personaje fantastice, spirite neîmblânzite precum zulii, mituri mai mult sau mai puțin difuze, evocând părți necunoscute din istoria arhaică, vecinătăți mitologice, dar și teme sociale majore, precum condiția femeii sau a migrantului. După formidabilul roman Ferenike, Nas de bulgar e o continuare a arheologiei identitare menite să completeze un anti-panteon al demonilor personali. Romanul Nas de bulgar este despre lumi trecute și apropiate, dar și despre cum iubirea le solarizează”-Roxana Dumitrache
Nas de bulgar o duce pe fetița din Ferenike la liceu și facultate, transformă cronica familială în roman de campus (Căminul nr. 6 al universității din Iași), cu studenți arabi traficanți de orice și violatori în serie, etalează recunoscător calitățile unor magiștri ca Adelina Piatkowski și Cicerone Poghirc, ne revoltă cu șicanele securistice, dar ne și provoacă vedenii exotice cu incursiunile în illo tempore și sudul dunărean, inclusiv către Alexandru cel Mare, goți, traci, vizigoți și niște strămoși vlahi muntenegreni, cavaleri născuți cu sulița în mână. Spectacol complet de realism și fantasmare, cu iubiri himerice, inocențe vulnerabile și egocentrism histrionic, satul Comoșteni e vecin cu Macondo-ul marquezian și cu timpul contractat ca burduful de acordeon. Acest prim diptic al unei tetralogii egoficționale etalează conținutul sertarelor din care au ieșit toate cărțile anterioare ale autoarei, oferindu-ne în fascinația fostei studente pentru reveriile stihiale ale lui Gaston Bachelard cheia cea mai sigură întru descifrarea misterelor sale. Cu văzul în Ferenike și mirosul în Nas de bulgar, putem aștepta cu înfrigurare următorul volum, dedicat, poate, auzului ca ascultare.- Dan C. Mihăilescu
„Nas de bulgar cuprinde doi ani din viața mea: clasa a 10-a de liceu și anul I de facultate. În esență, povestesc întâlnirea cu dragostea, aflată întotdeauna în legătură cu afirmarea identității. Iubirea înseamnă abandon, adică un proces lung de veniri și plecări. Personalitatea mea e ilustrată aici prin 11 istorii ale românilor, ale călătoriei lor la sud si la nord de Dunăre. Pentru mine autolegitimarea presupune o hartă existențială și câteva teme stringente: migrația, comunismul, marginalizarea femeii, originea națională. Acesta este contextul oricărui om, de care devii conștient în mod acut doar când te îndrăgostești. Așa cum scriu în roman, a iubi înseamnă a afla cine ești.” Doina Ruști
„Să se despartă de Dudis era ca moartea. Nu te teme, i-a spus el, voi veni după tine. Ia-o prin păduri și va fi bine, iar dacă nu, întoarce-te la Dunăre și înfige steagul în prund și am să știu. Detustaina a trecut Dunărea și s-a afundat în păduri. A mers zile multe tăind animalele în dușmănie și aprinzând focuri mari. În piept îi crescuse un șarpe și se aștepta să moară printre copaci, să fie sfâșiată de lupi. Într-o poiană largă, unde cânta pasărea iernii, o aștepta un bărbat. Era subțire și silueta lui părea destrămată pe margini. Zâmbea larg, iar Detustaina s-a trezit spunând vasăzică, tu ești zeul lui Dudis. Iar el a confirmat mișcându-și bărbia. Pulpanele hainei se legănau în vântul de toamnă, iar pe trupul plăpând se mula o cămașă subțire și scurtă, terminată deasupra buricului. Se înseninase, printre coroanele pomilor coborau ființe mici, milioane de ființe, care până atunci o așteptaseră pe Detustaina, să pună temeliile altei lumi.” (Doina Ruști – Nas de bulgar)
Romanul este în același timp o poveste intimă, despre maturizare (personală, mitică, istorică), privită ca fugă permanentă și întoarcere în sine. Dacă Ferenike vorbea despre demonul morții, Nas de bulgar aduce în scenă demonul iubirii. Trauma personală, din Ferenike, și miturile naționale, din Nas de bulgar, sunt două fețe ale aceleiași monede. Iar în același sens, comunismul și istoria arhaică devin aici sisteme paralele de control și evadare.
„În cele din urmă ne-am despărțit, dar ceva rămăsese cu mine. Era parfumul vechi al rasei mele, extras din aburul pâinii și din sămânța de struguri. Părticică din mine, dar nici părticica asta nu era chiar a mea, ci trecuse prin păduri încâlcite, prin bălți noroioase. Cărase fără alegere crudăciunile apei, mătasea acoperite de mâl. Era vechi și perfid, era din mine.” (Nas de bulgar)
