Un sindicalist din CEO vrea să plece să lucreze în mineritul din Polonia

Un reprezentant sindical din cadrul Complexului Energetic Oltenia (CEO) și-a exprimat intenția de a-și continua activitatea profesională în sectorul minier din afara țării, în eventualitatea în care restructurarea planificată la nivelul companiei va duce la sistarea activității sale. Este vorba despre Marius Cătălin Berca, angajat în prezent la Cariera Minieră Jilț Nord, una dintre exploatările miniere din cadrul CEO. Potrivit declarațiilor sale, în cazul în care vor exista oportunități reale de angajare în domeniul minier din Polonia, este dispus să părăsească România și să își desfășoare activitatea în această țară.
Această decizie vine în contextul incertitudinilor legate de viitorul Complexului Energetic Oltenia, una dintre cele mai importante entități din sectorul energetic al României, care funcționează preponderent pe bază de lignit. Conform Planului de restructurare adoptat la nivelul companiei, după data de 1 ianuarie 2026 se preconizează că mai multe unități de producție vor intra în rezervă de capacitate. Această măsură implică o reducere semnificativă a activității de exploatare a cărbunelui și a producției de energie pe bază de combustibili fosili, ceea ce va avea un impact direct asupra locurilor de muncă și a continuității profesionale pentru numeroși angajați.
Marius Cătălin Berca a subliniat că, spre deosebire de România, Polonia continuă să valorifice potențialul sectorului energetic bazat pe cărbune și nu a accelerat procesul de închidere a exploatărilor miniere și a termocentralelor. Potrivit acestuia, în Polonia se estimează că activitatea din minerit și producția de energie pe bază de cărbune va putea continua în condiții normale cel puțin pentru încă un deceniu. Din acest motiv, Berca consideră că Polonia oferă perspective profesionale mai stabile și mai predictibile pentru specialiștii din domeniul extractiv, într-un context regional marcat de tranziția energetică și de politicile de decarbonare.
Declarațiile sale reflectă preocupările legitime ale salariaților din sectorul energetic tradițional, confruntați cu provocările unei tranziții care, în lipsa unor măsuri compensatorii adecvate și a unor planuri de reconversie profesională clare, riscă să conducă la pierderea locurilor de muncă și la degradarea condițiilor socio-economice din regiunile monoindustriale.