Băsescu s-a trezit la prânzu’ ăl mare

Îmi alesesem o altă temă pentru editorial, tot cu o jigodie care la prima vedere ar avea verticalitate şi consecvenţă, dar în realitate, este total paralel cu aşa ceva. Acel specimen face pate din mass media, un jurnalist bine cotat, dar dacă îl urmăreşti mai cu atenţie, ajungi la concluzia că este de fapt, un individ bine format în “arta” perversităţii. Am renunţat la tema cu acel individ, fiindcă deschizând televizorul, l-am văzut pe Traian Băsescu, cum se dădea de ceasul morţii, că nu este rezolvată problema Revoluţiei, că nu se cunoaşte adevărul despre ce a fost şi cine a tras în popor. Mai bine zis, din al cui ordin s-a tras. În cazul, ăstui cel de-al doilea specimen jigodit, atât adevărul cât şi interesul, sunt cu totul altele. Ca să o lămurim din prima, aş putea să spun că în cei zece ani cât a domnit în ţara asta, cât a condus în mod samavolnic, cu grave încălcări ale Constituţiei, România, având o influenţă foarte mare, asupra justiţiei, dacă voia, putea să afle adevărul, de mult, nu abia acum, când mai are câteva zile până îşi ia tălpăşiţa de la Cotroceni. Prin urmare, este oablă treaba, că pe Băsescu nu îl interesează nici cât e negru sub unghie, despre dosarul Revoluţiei. Dacă îl interesa, mai făcea ceva valuri, mai făcea pe-al dracu’, mai amintea repetat de morţii Revoluţiei, mai trăgea de mânecă justiţia, în calitate de arbitru între puterile statului, mai una, alta … Dar el, nimic! Acum când se simte nebăgat în seamă, când vrea să plece pe calu’ alb, de la Cotroceni, se trezi şi el, la prânzu’ ăl mare, că îl doare şi-l frământă, problema Revoluţiei! Halal preşedinte! Un mincinos, diversionist, pervers, duplicitar, într-o vorbă, jigodie de om, sau om de nimic, aşa cum a fost de când îl ştim.