Campania retrogradă a lui DD

Într-o perioadă de peste două decenii trecute de la Revoluţie, mare şi iremediabilă îmi este consternarea când văd că în unele domenii nu se mişcă nimic. Mai mult decât atât, se fac paşi păgubitori înapoi, parcă spre a fi contrar democraţiei şi civilizaţiei la care pretindem că am achiesat. Dacă tot ne aflăm în plină campanie electorală, voi face referire la acest domeniu care seamănă cu o mocirlă în care ne zbatem necontenit. Pe de o parte, fiindcă unii o caută şi chiar le prieşte mocirla, iar pe de altă parte, fiindcă alţii sunt împinşi sau atraşi în această mocirlă care îşi are punctul culminant în perioada campaniei electorale stabilite legal. De altfel, la noi la români, campania electorală are o derulare interminabilă, intensitatea ei oscilând în pas cu evenimentele. O trăsătură specific românească a unei campanii electorale, este aceea de a împroşca în adversar cu noroi. De a vedea gunoiul din ochiul adversarului, şi nicidecum bârna din propriul ochi. Am ajuns la concluzia că unii dintre acei care candidează nici nu se pricep să ducă o campanie civilizată, elegantă, normală, cavalerească, legală, bazată pe respect reciproc, în care fiecare candidat să vină spre electorat cu programe sănătoase. Nici măcar în staff-uri nu au oameni pregătiţi în domeniu, care să-i îndrume ce şi cum să procedeze. Mă uit la campania dusă de doi indivizi fără caracter, foarte înguşti la minte, dar culmea, care se dau deştepţi-foc! Începând cam cu doi ani în urmă şi până în prezent, eu nu l-am auzit pe Dan Diaconescu, decât ciocoii şi iar ciocoii, şi minţind la oameni că le dă marea cu sarea, adică le va da în cazul în care va pune mâna pe putere, câte 20 000 de euro de căciulă. Acum când problema s-a mai strâns şi oamenii îl întreabă de bani, a dat-o după corcoduş, cu chestii de tipul c-o fi, c-o plesni, că-i dă, că nu prea-i dă, că una, că alta, că-i sucită, că-nvârtită … Dacă el nu a învăţat altceva decât intrigă, Elodia şi tot felul de baliverne, de unde cultură în domeniul electoral? Dacă a avut mai mereu parteneri ca Ogică, Magda şi Tolea Ciumac, Fătu şi alţii de teapa lor, de unde orientare în domeniul unor confruntări civilizate, într-o campanie electorală. Diaconescu şi Barbu au venit în Gorj, chitiţi să îl anihileze pe Victor Ponta. Cu ce? Cum? În ce fel? Prin metode specific electorale nu au cum, fiindcă se vede foarte clar că nu sunt pregătiţi. Atunci merg pe insulte, pe diversiuni, pe intoxicări, pe minciuni, aşa cum le este pregătirea şi caracterul. Personal, dacă aş fi în locul lui Diaconescu, m-aş lăsa păgubaş, fiindcă treaba şi-aşa e clară, bate pământul degeaba, şi m-aş concentra mai mult pe pacostea care-i stă pe cap, cu OLTCHIM –ul, fiindcă îl aşteaptă ani grei de puşcărie pentru deturnare de licitaţie, fals în acte şi declaraţii şi cine mai ştie câte vor mai ieşi la iveală. Iar Barbu se va întoarce şi el la Bucureşti, tot cu coada între picioare, precum „patronul” de la OLTCHIM.