DIRECTORUL S-A ÎNTORS LA SPITAL

Bolnav de-adevărat, primarul suspendat al Capitalei, Sorin Oprescu, a fost adus din arest, la Spitalul Universitar, acolo unde a fost director, până nu i-a venit ideea să se prea-mărească. După cum se cunoaşte prea bine, primarul general al Bucureştiului, Sorin Oprescu, a fost ridicat cu mascaţii, şi dus cu duba poliţiei la arest, pentru luare de mită, în formă continuată. Tot după cum se cunoaşte, Oprescu are câteva săptămâni de când este încarcerat, şi de când acuză probleme grave de sănătate. Dar, ca de obicei, închisoarea nu prea are ochi şi urechi pentru asemenea probleme, fapt ce a determinat pe Avocatul Poporului, Victor Ciorbea, să ceară internarea acestuia într-un spital de specialitate, corespunzător problemelor medicale pe care le are Oprescu. El a ales să fie internat, tocmai la spitalul pe care l-a condus! Ce-o fi fost în sufletul şi în mintea lui, atunci când a intrat în spital, atunci când s-a văzut cu medicii, foştii săi subordonaţi, pe lângă el, numai el ştie, dar nici nu este greu de dedus. Pe lângă medicii care îl supraveghează, permanent lângă el, mai sunt omniprezenţi, şi vreo câţiva caralii … Cât priveşte sănătatea, să-i dea Domnul, însănătoşire grabnică, să iese cât mai repede din spital. Dar unde se duce, după ce iese? Cu ce pleacă, sau cu cine pleacă? Aici e marea problemă, a unuia dintre nesătuii acestui neam. Nici compasiunea cuiva, nici eventualele sale regrete, nici intervenţia lui Ciorbea, nu vor putea opri urcarea sa în duba poliţiei, şi aducerea înapoi la arest. Lumea se întreabă şi se miră, pe bună dreptate, de ce-o mai fura, de ce-o mai lua şpăgi, de ce s-or mai complica asemenea oameni, de ce-or mai risca libertatea, din moment ce sunt putreji de bogaţi?! Păi, ce să fie, decât o maladie naţională, a parveniţilor şi a mafioţilor, apăruţi de după 1989. S-au molipsit unii de la alţii, încât oripeunde s-au înţepenit şi înţelenit în fotolii, s-au chitit pe furat, pe şpăgi, pe tot felul de hoţii. Problema cea mai gravă nu constă în faptul că hoţii au fost mereu cu frâiele în mână, nu-i chiar aşa de grav, nici că sunt acum, ci gravitatea cea mai mare este că tot ei vor fi călare pe biata ţară, ani buni, de acum încolo. Poporul are şi el o forţă în mâinile sale, pe care poate să şi-o exercite mai rar sau mai des: mai rar, în campaniile electorale, la alegeri, iar mai des, prin ieşirea masivă în stradă. Cum şi-a exercitat-o? Non comment.