Jucătorul Piţurcă

Făcându-şi jocurile sale proprii, dar şi ale celor direct interesaţi, Victor Piţurcă a fost instalat pentru a treia oară la cârma echipei naţionale de fotbal. Probabil, dărâmarea lui Mititelu, cât şi a Universităţii Craiova, a fost factorul determinant, pentru investirea sa, în funcţia de selecţioner. S-a dus omul, a pârjolit totul în cetatea Băniei, l-a mai scos şi pe Mititelu, 7 milioane de euro, dator către el, apoi a venit în Bucureşti, i s-a dat echipa naţională, conform convenţiei, iar acum primeşte antrenorul-cartofor, 36 de mii de euro, lunar, până în 2014, fără a avea vreun obiectiv. Aşa că până atunci, face ce vrea muşchii lui, ştiind că nimeni nu-l va trage la răspundere, pentru nimic. Cât de bine a pregătit echipa, şi maniera în care a abordat partida cu selecţionata Franţei, reiese din jocul echipei, din posesia balonului, dar şi din lotul de jucători pe care l-a folosit. Pentru o partidă de o importanţă covârşitoare, să renunţi atât de uşor la stâlpul apărării şi la cel mai bun atacant, mi se pare întâi de toate o prostie, o îngâmfare, o samavolnicie, chiar. Piţurcă a fost, este şi va fi cu siguranţă, un jucător de cărţi, dar şi de alte jocuri de noroc. Fotbalist fiind, a fost prins la barbut, arestat şi băgat direct la puşcărie. Fapta pe care a făcut-o Adi Mutu şi cu Gabi Tamaş, este incomensurabil mai mică decât gafele şi ieşirile lui Piţurcă jucătorul sau Piţurcă omul. Cei doi n-au furat nici prin cazinouri, n-au intrat nici la răcoare pentru abateri extra sportive. Şi atunci, de unde atâta inflexibilitate la acest Vică de la Orodelu, de unde atâta atitudine de neînduplecare, mai ales că urma acest meci crucial cu Franţa. Dacă nu-i erau complici, cei din FRF trebuiau să intervină, chiar să-l demită pe el, pe selecţioner, dând astfel posibilitatea naţionalei noastre să-şi joace toate şansele. Aşa s-a întâmplat cu ani în urmă, când antrenorul de atunci al Universităţii Craiova, Constantin Teaşcă, i-a exclus din lot pe Balaci şi pe Crişan, înaintea finalei Cupei României, cu Steaua. Teaşcă a fost demis, cei doi au jucat, iar Universitatea a câştigat trofeul. Faptul că l-a introdus pe Gigel Bucur abia în minutul 90, atunci când nimic nu mai era posibil, spune ceva, iar pocheristul şi barbugiul, ar trebui să dea explicaţii în faţa forurilor superioare, chiar în faţa milioanelor de fani ai naţionalei de fotbal. Ce să mai vorbim de pregătirea echipei, când la pauză, posesia mingii era de 79% – 21%, în favoarea Franţei … Iar despre seriozitatea şi profesionalismul cu care a tratat naşu Sandu cu oamenii lui, calitatea celor plătite cu bani grei la Arena Naţională, s-a văzut din potloagele de gazon care erau pe tot terenul.