Militari români în teatrele de război

Din 1990 încoace, militarii români au participat cu efective importante, la toate operaţiunile militare la care li s-a cerut. Fie că au fost sub comandament ONU sau NATO, în Irak, în Bosnia sau Afganistan, efectivele militare româneşti şi-au făcut datoria acolo unde a fost nevoie, ba chiar s-au remarcat, fiind lăudaţi de toţi camarazii lor de arme, inclusiv de camarazii americani. Alte state, ba au refuzat să trimită, ba s-au retras după o anumită perioadă, din diverse motive. Românii au rămas statornici în acţiunile în care s-au angrenat, schimbând efectivele periodic, după cum a impus regulamentul stabilit, sau după cum au cerut comandamentele forţelor multinaţionale. În Afganistan sunt prezenţi la ora actuală 644 de militari români, angrenaţi în misiuni de patrulare sau de intervenţie pentru menţinerea păcii. Riscul este la orice pas. Moartea ameninţă de peste tot. Oriunde poate să fie o mină, sau poate să se ivească un alt pericol din partea rebelilor talibani. Din 2002 de când a început conflictul în Afganistan, 19 militari români şi-au pierdut viaţa devenind eroi, fiind înmormântaţi cu onoruri militare, aşa cum din păcate s-a întâmplat recent şi cu gorjeanul nostru din Rovinari, fostul caporal Constantin Laurenţiu Lixandru. Dar de ce totuşi cer să meargă în acele zone de conflict, unde moartea poate să lovească în orice clipă? Grija zilei de mâine! Lipsa banilor! Acestea sunt motivele pentru care militarii români merg în „gura leului”. Din patriotism nu se poate spune. Care patriotism? Să mergi in iadul irakian, sau bosniac, sau afgan … Ce să aperi? Pământul nostru e aici, dacă s-ar pune problema patriotismului! Din nefericire, şi alte vieţi vor mai pieri în teatrele de operaţiuni militare. Ca şi alţi oameni din alte domenii ale existenţei noastre, militarii au şi ei problemele lor. Au familii, copii la şcoală, rate la bănci şi alte greutăţi la care cu greu pot face faţă. O alternativă pentru a mai scăpa de grija zilei de mâine, pentru ei este prezenţa în zonele periculoase, zonele de conflict armat. Şi merg ostaşii români,fiecare gândind că poate va avea noroc şi se va întoarce acasă teafăr şi realizat. Cu câte unii destinul este crud, şi se întorc în sicrie, lăsând în urmă lacrimi de durere, neveste îndoliate şi copii fără tată. Cum spuneam, din păcate, aşa s-a întâmplat şi cu eroul din Rovinari, Constantin Laurenţiu Lixandru, care a murit, fiind mai întâi rănit grav de un dispozitiv explozibil. Familia, a primit mesaje de condoleanţe din partea premierului şi a preşedintelui României, dar parcă în zadar, dacă el nu mai este. Nu ştiu cât de mult mai contează pentru cei ce au rămas cu durei nemărginite în suflet, că a fost avansat post-mortem, la gradul de sublocotenent şi a primit Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler, pentru militari, cu însemn de război, atât timp cât motivul plecării sunt neajunsurile. Pentru el, nici atât!