Două justificări, cu parfum de prosteală, ne-au fost servite drept argument pentru comasarea alegerilor: facem economie la bugetul statului şi avem o singură tură de campanie electorală. Dacă eşti politician, mai cu seamă călare pe caii Guvernării, nu poţi spune adevărul, e ca o religie care nu îţi permite asta, însă, în cazul ăsta, s-a spus un adevăr pe jumătate, nu vom avea două campanii electorale, ci doar una – din ianuarie până în noiembrie. Tot anul adică. Analiştii, sociologii, politologii, chiar aşa-zişii politicieni ne avertizează, cu morga sigură a unui Mărmureanu, că va fi una dintre cele mai murdare bătălii politice de la buza Dâmboviţei. Dintre mincinoşii cu licenţă de politichist, niciunul nu are partid, niciunul nu are doctrină, niciunul nu crede în menirea de a servi interesul celor mulţi, niciunul nu vorbeşte serios, niciunul nu dezbate, cu adevărat, ceva semnificativ. Totul se rezumă la calcule, la combinaţii, la atacuri personale, ca într-o cursă de desene animate, cu acelaşi punct final: să ajungă în zona banilor. Despre asta e vorba, despre bani. Bucata cea mai mare de plapumă politică, indiferent de culoarea de pe steag, asta are în vedere, să îşi eficientizeze afacerea, să îşi sporească investiţia, care este el însuşi, moţat cu zurgălăi politici la pleată. Fără decenţă, fără limite, fără conştiinţă. Se vor muta, ca nebunii pe tabla de şah, de la un partid la altul, îşi vor arunca furăciunile de peste ani, în sondaje favorabile, cu gândul că schimbă o virgulă în configuraţia procentelor finale, dar, nu în ultimul rând, se vor redesena, se vor fezanda şi primenii prin presă. Unii, mai halapi şi mai doritori de viitor politic, vor face cumpărături, ca la piaţă duminica. Vor cumpăra lucrători în jurnalism, vor achiziţiona trompete cu care să se facă remarcaţi în cetate, vor alcătui, fiecare sau câte câţiva, propria linie de asamblare a imaginii, prin trecerea în portofoliul fals al firmei de campanie, a unor fiţuici, sticle sau ecrane tip plasmă, cu siglă în colţ şi pretenţie de televiziune, evident, un pic de gust în eter, nu o să strice niciunui exoftalmic după câştig politic, astfel că vom avea vrăjeală şi în difuzoare. Ca şi concept de grup, nu vor înceta să îşi servească, rece, fără noimă, dosărele care să convingă, unele mai penale decât altele. Distracţia asta o să fie, mai cu seamă, pentru noi, ăştia care ştampilăm buletinele de vot. De aia zic, distracţia costă, frate, nu merge moca, aşa că o să plătim prestaţia, cu vârf şi îndesat. Mă bate gândul emigraţiei. Pe Lună, că pe Pământ mai au şi alţii campanie electorală anul ăsta, nici nu aş ştii unde. Dar, cu siguranţă, voi primi sugestii.
Binele o duce, încă, foarte rău în România!
Doamne-ajută!
