Oare ce se-arată în ZARE?

Mă gândeam despre ce să scriu şi drept să spun aş fi pus pe prima pagină un editorial despre cultură, despre un festival în care teatrul târgujian pune pe scenă, ca pioni adevăraţi, gata să facă şah mat, actorii României, actori pe care rar ai ocazia să îi vezi. Dar mă gândesc mai bine şi aproape cuprinsă de o tristeţe euforică spun pas, cu regretul că în România 2013, din păcate, prea puţini sunt aceia care se mai duc la teatru, fie pentru că nu îşi pot permite să plătească biletul, fie că nu cunosc însă această nebunie frumoasă a acestei lumi şi se complac în situaţii mai mult decât banale, crezând că viaţa lor şi culturalizarea lor se consumă altfel. Pe agenda mea de lucru stă şi subiectul bombă din ultima perioadă, ceea ce administraţia CEO numeşte „uniformiZAREA salariilor”, un fel de reorganiZARE zbuciumată a unui sistem care devine periculos de murdar, pentru că, se pare, dacă lucrurile vor merge înspre rău, aşa cum se preconizează, nici apele tulburi ale Jiului nu vor mai putea spăla imaginea celei mai mari companii în acest domeniu din România. Şi uite aşa, trec mai departe la un alt subiect care presupune tot un fel de reorganiZARE, însă, mai pe româneşte o numim desfiinţare cu totul, de la temelii. Interesele care se ascund în spatele unui centru social cum este Căminul de Bătrâni de la Novaci sunt multiple şi aproape fără prea multe eforturi îţi dai seama că şi aici vorbim de o desfiinţare mascată, chiar dacă poporului îi este insuflată ideea de externaliZARE. Şi uite aşa externaliZARE, reorganiZARE, centraliZARE, uniformiZARE sau eficientiZARE şi tot ce mai are la sfârşit terminaţia acesta banală şi în acelaşi timp extrem de greoaie pentru tot norodul, face ca România să pice şi să o ia la vale şi noi să rămânem muţi de uimire ştiind că nu ne-a fost dat să mai vedem astfel de lucruri de când lumea s-a făcut. Nu mai vorbesc despre regionaliZARE, un alt cuvânt care dă fiori populaţiei şi care desigur va aduce cu sine valuri de disponibilizări în care se vor îneca tot oamenii aceştia simpli, pentru că, pentru ceilalţi interesele ascunse vor fi adevărate bărci de salvare în lupta cu sistemul. Ca atunci când eram mică îmi spun în gând poezioara „Din Oceanul Pacific, a ieşit un peşte mic/Şi pe coada lui scria, ieşi afară dumneata”. Jocul devine cât se poate de real în acest plan pentru că voi proceda astfel şi voi scoate din context orice subiect care nu îmi aduce nici vizualizări, nici critici şi nici comentarii pro sau contra ci doar, răzleţ, câţiva cititori care cutează să citească aceste rânduri. Dar chiar dacă voi face acest „experiment”, voi avea plăcerea cu neplăcerea să constat că toate subiectele merită abordate şi că desigur, dacă nu vor fi comentate şi citite de toţi cititorii, vor fi destui care băgaţi în această oală cu toate ingredientele ce conţin terminaţia „ZARE”, vor savura din plin rezultatul final. Din păcate aceasta este România anului 2013, un peisaj dezolant în care toţi ne întrebăm, în fiecare zi, în fiecare minut sau secundă: Oare ce se-arată în ZARE?