Preşedintele „Care-a fost”

Marian Vanghelie … care este începând de două zile, preşedintele care-a fost al Partidului Social Democrat, Bucureşti, este unul dintre cele mai bizare şi excentrice personaje care au apărut pe eşichierul politic românesc în perioada post decembristă. Îi dau atâta importanţă individului respectiv, nu pentru că ar fi nu ştiu cine, doar pentru a ne mira împreună, cum de a fost posibil ca un asemenea specimen să conducă cea mai importantă organizaţie a PSD, timp de ani buni. Partidul Social Democrat are printre membrii săi destui oameni valoroşi, chiar foarte valoroşi, majoritatea lor fiind din Bucureşti, prin urmare, fac parte din organizaţia de partid a capitalei. Cea care a fost condusă de Marean. Cred că cel mai temeinic motiv pentru care a fost „ejaculat” Marean, este trădarea. La o analiză mai atentă a celor întâmplate în 2009 înainte de alegerile prezidenţiale, atunci când Mircea Geoană şi-a retras partidul de la guvernare, se poate deduce foarte uşor că Vanghelie a fost Iuda, în cazul destituirii din funcţie a ministrului Administraţiei şi Internelor, de atunci, social-democratul Dan Nica, nimeni altul decât colegul de partid al lui Marean. De fapt, destituirea ministrului Nica, a fost şi găselniţa social-democraţilor de a ieşi de la guvernare, crezând că vor arunca motivul dezastrului spre care mergea ţara, numai în spinarea oamenilor lui Băsescu, iar în felul acesta, Geoană va triumfa spre fotoliul din Palatul Cotroceni. Atât i-a trebuit atunci vulpoiului din Babadag, pentru a pune mâna, în mod gratuit, pe toate pârghiile puterii, facilitându-şi drumul spre a se reînscăuna în funcţia supremă, în stat. O altă interpretare a celor întâmplate la acea vreme, ar fi legată de prietenia dintre Marian Vanghelie şi fostul senator, Cătălin Voicu, cel care ulterior şi-a pierdut imunitatea parlamentară şi a fost arestat. Atât în primul scenariu, cât şi în cel de-al doilea, Vanghelie s-a lăudat „pe sticlă”, că a intrat în posesia unor documente de la MAI, din care rezultă mari incriminări ale lui Băsescu, documente de care se va folosi la momentul potrivit. Ce se poate deduce: Nica urma să fie destituit, preşedintele acceptă chiar şi un alt social-democrat la MAI, în locul lui Nica, acela urma să fie Cătălin Voicu, care urma să fie discreditat şi arestat, iar apoi înlocuit cu Blaga, la fel, pentru preluarea pârghiilor necesare reînscăunării la Cotroceni. Un alt motiv al „ejaculării”, chiar dacă nu ar fi existat primele două, este unul care se practică temeinic în politica românească, şi anume plătitul poliţelor. Înainte de Congresul PSD din februarie 2010, Vanghelie îşi exprima în gura mare antipatia faţă de Victor Ponta, şi totodată susţinerea lui Mircea Geoană pentru realegerea în funcţia de lider al PSD. Indiferent cât de imparţial ar părea micul Titulescu, chestiunea cu eliminarea oponenţilor este valabilă şi pentru el, precum este valabilă pentru oricare altul dintre politicienii mioritici. În concluzie, bine că s-a mai scăpat nu numai PSD-ul, dar şi restul lumii, de încă un personaj destul de controversat, care prin viclenie şi găşti de cartiere, a ajuns primar de sector, preşedintele organizaţiei PSD Bucureşti, şi cine ştie unde îl ducea mintea, să mai ajungă!? Doamne fereşte!