Războiul de după război

A mai rămas mai puţin de o lună de zile până când se va intra în linia dreaptă a campaniei electorale, pentru alegerile locale din 2012. Spun linie dreaptă, deoarece campania a început de mult. Febra şi forfota ating punctul culminant pe acea linie dreaptă, însă nici în această perioadă nu sunt la cote foarte scăzute. Transferurile, racolările, forţările, atenţionările, ultimatumurile, sunt la tot pasul. Mai mereu se aude despre fugari, trădători, traseişti, oportunişti şi alte specimene care apar înainte de alegeri. Multora nu le este clar, pentru ce această plimbăreală de la un partid sau altul, pentru ce acest traseism interminabil, al unor personaje care parcă vin de nu se ştie unde şi merg cine ştie încotro. Nedumerirea oamenilor este firească, dar indivizii respectivi, plimbăreţii, nu au intrat în politică cu o convingere, cu un ţel anume pe o culoare politică, animaţi de viabilitatea unei doctrine sau de perenitatea ei. Ei au intrat în politică doar cu scopul de a se îmbogăţi, de a se super îmbogăţi. Astfel, aleargă precum disperaţii spre a se agăţa de putere. O altă categorie de pseudo-politicieni, cuprinde indivizi care nu pot „să mai mişte în front”, fiindcă au comis-o, iar orice tentativă de trădare, atrage de la sine un … ceva. Trădători sau nu, traseişti sau nu, fugari sau nu, partidele politice vor avea candidaţi pentru alegerile locale. Va fi o bătălie care nu va duce lipsă de evenimente derapate de la lege, care mai de care mai grosolane. Deocamdată e tăcere, dar şi tăcerea spune multe. Forţele combatante vor scoate la atac „artileria”. Dar nu pe cea grea. „Artileria grea” va fi scoasă doar în toamnă. Atunci va fi ultima bătălie. Totul sau nimic! Un combatant formidabil precum Traian Băsescu nu va sta deloc cu mâinile încrucişate. „Muniţie” are destulă. De toate culorile şi calibrele. Combatanţilor USL, nu le este teamă de toată armata portocalie, plus aliaţii, atât cât le este teamă de comandant. Băsescu este mai puternic şi mai periculos, luat ca inamic, decât toate trupele lui, de aici şi spaima incurabilă a adversarilor. O alternativă ar fi debarcarea lui, cât mai repede posibil. Acum ar fi un bun culoar, dar până una, alta, cine mai ştie ce întorsături vor mai lua lucrurile. Adevăratele bătălii în România nu s-au dus pentru o ţară puternică, ci pentru puterea ţării!