Dacă, în aparență, tehnica loviturilor de kick-boxing politic se așează pe trupul adversarului, în puncte bine determinate, în realitate asta nu e decât marketing. Adevărata ciolaniadă se consumă, până la ultima picătură de energie, în interiorul partidelor. Desemnările de candidaturi sau locul pe listă, nu sunt altceva decât lupta cea adevărată. Aici, în incinta impersonală a propriilor formațiuni, duc, activiștii hipnotici, mârâiala îmbrăcată în spume de salivă a interesului propriu. Competiția cu strategie complicată, nu este după ce se așează lista pe stâlpii patriei, ci înainte de poza finală pentru afișul electoral. Bașca surprizele de ultim moment. Ca să nu fie cu supărare începem cu portocaliii, pentru că sunt la Putere. Cum le-a căzut privirea pe sondaje, cum a apărut și prima lacrimă în colțul ochiului. Procentele arată că locurile eligibile sunt mai puține decât în urmă cu patru ani, așa că nu mai e timp de altruisme și fapte de corazon. Cine e mai smardoi, ăla va pupa în botic un mandat viitor. Diversele întâmplări de haiducie ale multora, vor fi prinse frumos în câte un dosărel ce va fi pus la piciorul unui tomberon, poate-poate îl va găsi cineva și îl va face public. Nu de alta, dar să nu fie buluceala sufocantă. Între ei, cum ar veni. Nefiind de neglijat și combinațiile externe. Poate chiar o schimbare de culoare în carnetele de partid, poate un nou titlu de alianță…cine știe? Pe partea cealaltă, Opoziție, cum s-ar numi ea azi, mirosul din Palatele Puterii s-a transformat în parfum de dorință și speranță, vecină cu certitudinea. Luăm caimacul, zic mai toți. De aceea, în mințile lor subjugate, contează cine va fi stăpânul butoanelor și ospătarul cașcavalului. Împărțeala uselistă face lucrurile mai complicate, dar se găsesc, cu siguranță, lasere și arme biologice, politic vorbind, firește, pentru a rezolva impasul. La ei mardeala se dublează – o dată în propriul partid, apoi în personala uniune. Nasol! Se tot schițează variante, se importă scene de război politic de la alte curți, mai europene, mai trecute prin viață, dar nu se știe. Deocamdată, peste tot, domnește așteptarea. Câteva zile, după care începe să se audă fleoșcăitura sângelui pe pereții partidelor.
Binele o duce, încă, foarte rău în România!
Doamne-ajută!
