Sperierea lupului cu pielea oii (2)

Cazul Arafat nu este decât un pretext la ceea ce se întâmplă acum în România, cât şi la ce mai poate urma. Pretextul Arafat este aproape identic ce pretextul Tokes, numai că diferă perioadele de desfăşurare şi etnia celor doi. De fapt, subsecretarul de stat în Ministerul Sănătăţii, nu a sărit ca ars, pentru faptul că nu i-a convenit noua lege a sănătăţii pe ansamblul ei, ci pentru că respectiva lege dădea posibilitatea unor firme private de salvare, să concureze SMURD-ul. După cum am mai menţionat într-un alt editorial, tot aşa s-a întâmplat cu ani în urmă şi la apariţia SMURD-ului, când angajaţii Salvării, făceau spume ca detergentul, împotriva acceptării în sistemul de urgenţe, a firmei lui Raed Arafat. Problema este acum că efectul pretextului s-a produs, iar oamenii au început să iese în stradă. Deşi mitingurile se desfăşoară în mai toate marile oraşe ale ţării, numărul manifestanţilor per oraş se cifrează la câteva sute. Cam puţini, pentru a pune pe gânduri serioase, un personaj ca Traian Băsescu. Chiar dacă va face un pas înapoi, la presiunea relativă a străzii, cum se vor tempera lucrurile, cu siguranţă, va face trei înainte. Ştie destul de bine că ieşirile în stradă sunt greoaie, nu prea sunt la îndemâna românilor, iar un nou val de ieşiri s-ar mai putea produce la sfântu’ aşteaptă. Până la ora la care scriu, preşedintele contestat şi huiduit, nu a dat niciun semn de viaţă, nescoţând capul în lume, nici măcar la vreun post de-al casei. În schimb, bine flancat de băieţi atletici, premierul a mers la spital pentru a vedea în ce stare se află jandarmul rănit, în timpul conflictelor dintre manifestanţi şi forţele de ordine. S-a speculat că gestul premierului a fost mai mult pentru încurajarea jandarmilor, decât pentru grija care chipurile l-ar fi frământat de un tip în uniformă, rănit mai mult sau mai puţin. Revenind la mitinguri, un lucru este cert: oamenii au ieşit în stradă datorită nemulţumirilor, datorită minciunilor care i-au amăgit, datorită taxelor şi impozitelor insuportabile, într-un cuvânt, datorită traiului greu de suportat pe care îl duc. Cum din puţin se poate face mult, se poate ca o nouă săptămână să aducă şi noi surprize. O creştere progresivă a numărului manifestanţilor, poate conduce la creştere tot progresivă a fricii care va intra în oasele puterii. Premierul a declarat ieri că numai dialogul va putea soluţiona aceste probleme. Dar care dialog? Poate cel dintre palatele Victoria şi Cotroceni, că un altfel de dialog nu părea să se întrevadă până la acea oră. Rămâne de văzut cum va gestiona puterea această situaţie, având în vedere că un lucru este probat în nenumărate rânduri. Nu aduce anul, ce poate aduce ceasul!