În sfârşit, după 45 de zile, în care pescarii gorjeni au umblat prin toate carierele miniere din judeţ, în căutarea unor bălţi sau pe la arhicunoscutele şi lăudatele „crescătorii” gen Fântânele, Dumbrava, după ce au fost asurziţi de zgomotul excavatoarelor şi abzeterelor, greu încercaţi de fugari, reginuţe şi cărăşei sau „uşuraţi” de bani de către proprietarii „crescătoriilor”, iată o veste bună, a început sezonul de pescuit, pe frontiera la Dunăre. Orice pescar posesor al unui talon A.N.P.A., cu viza de frontieră adecvată, de astăzi 19 mai, poate pescui nestingherit la aproape orice specie de peşte la Dunăre.
„Viza de frontieră”, încă un lucru făcut parcă, după părerea mea, împotriva pescarilor sportivi, mai ales a celor care locuiesc în judeţele unde nu este poliţie de frontieră. În Gorj, două dintre asociaţiile de pescuit (MOB PESC şi EGRETA care au „o mână de membrii”)pentru a atrage pescarii au adus taloanele A.N.P.A., direct vizate la Severin, ceilalţi „câţiva” 2700 de membrii ai A.G.V.P.S au fost lăsaţi din nou de izbelişte, fiind nevoiţi să se descurce singuri pentru obţinerea acestei vize. Deşi această viză de frontieră se obţine destul de dificil, putând fi pusă doar la anumite posturi de poliţie de frontieră(Severin, Corabia, Calafat,etc) şi colac peste pupază permisul de pescuit trebuie să stea 24 ore la acel post de poliţie. Aşadar dragi prieteni, spre exemplu daca vrem să pescuim să zicem la Dăbuleni, trebuie să punem viza de frontieră tocmai la Corabia, adică 30 kilometri mai de departe, drum pe care trebuie să-l străbaţi de patru ori(te duci, duci permisul, te întorci la pescuit după care mergi să-ţi iei permisul şi iar te întorci) şi chiar dacă ai nimerit acolo la postul de poliţie, pe cineva cumsecade care să te ajute să pui viza, doar în cateva ore tot ai de făcut 60 kilometri în plus, faţă de drumul iniţial şi aşa destul de lung şi de costisitor. Mai corect şi mai „omenesşte” mi se pare că atunci când mergi la pescuit, pe frontieră să mergi şi să anunti poliţia de frontieră din localitatea respectivă, să-ţi dai datele acolo, numărul de la maşină, locul unde poţi fi găsit etc.
Trecând însă peste aceste „neînsemnate” aspecte, presupunând că avem viză de frontieră să încercăm să găsim o locaţie cât mai bună de pescuit. Pescarilor gorjeni le este cel mai la îndemână şi mai cunoscută zona Porţile de Fier 2 şi anume „celebrele” localităţi Gruia, Tigănaşi Pristol etc. De ce sunt alese aceste localităţi e simplu: sunt relativ aproape(nu mai mult de 150km), drumul este bun în orice condiţii de vreme, se mai prinde şi peşte iar aprovizionarea cu bere rece sau mai ştiu eu ce, se face uşor. Un singur dezavantaj au aceste zone şi anume sunt foarte, foarte aglomerate iar locurile cu adevărat bune de pescuit le găseşti libere, deseori aceste fiind lăsate „moştenire” de la o echipă de pescari la alta (mai ales zonele de pescuit la crap).
Aşadar, dacă vrei să eviţi aglomeraţia, gălăgia şi alte neplăceri(chiar şi cearta cu vecinii de pescuit) recomand zonele din judeţul Dolj : Bistret, Nedeea, Rast etc. Dacă despre Bistret şi nedeea am auzit doar poveşti şi am văzut fotografii, care m-au impresionat atât prin frumuseţea peisajului, dar şi prin dimensiunea capturilor, zona Rast este „testată” de mine şi o recomand tuturor pescarilor gorjeni şi nu numai. Locaţia este uşor de găsit: Târgu-Jiu-Craiova, Podari, Perisor, Băileşti-Rast. Ajuns în Rastu Vechi, trebuie mers în port şi de acolo ai de ales stânga sau dreapta. Până în port la Rast drumul este foarte bun însa de acolo, situaţia se schimbă şi de aceea oriunde ai alege să mergi trebuie ştiut că drumul devine mai greu, drum de ţară, humos care în condiţii de ploaie devine impracticabil cu maşina, aşadar dacă pescuieşti la rast şi a început să plouă nu ezita să strângi echipamentul şi să pleci altfel… . Un alt dezavantaj al acestui loc este faptul că, datorită interferenţelor cu reţelele de telefonie bulgară nu prea ai semnal la telefon sau poţi să vorbeşti fără să îţi dai seama în regim de rooming şi atunci factura va fi pe măsura. Satul este destul de departe (3 km doar de la port) iar aprovizionarea se face mai greu. Peştele însa este acelaşi care se prinde si în zona PF2: se prinde platica mare cu precădere la bob de porumb din conservă cu viermişori sau mămăligă, scobar, mreană şi somn la râmă şi lipitoare, dar şi ten sau crap românesc la bob de porumb tare cu diverse arome.
Sălbăticia peisajului, cântecul păsărilor poate chiar şi urletele coioţilor, la care să se mai adauge şi un „desert” cu niste capturi impresionante vă vor face să trăiţi momente unice.
Fir Întins!
