Șase ani au trecut din momentul în care gorjeanca Denisa Tîlvescu a ajuns să facă parte din lumea canotajului. Au fost ani de muncă și dăruire, iar în urma perseverenței sale, tânăra a ajuns să fie campioană europeană la canotaj. După ce a participat la Jocurile Olimpice de la Rio ca rezervă, Denisa are un vis mare: vrea să participe și să obțină o medalie la Jocurile Olimpice de la Tokyo.
Povestea Denisei Tîlvescu a început în momentul în care a fost descoperită de antrenoarea Mariana Maliș. Era elevă la Școala Generală „Alexandru Ștefulescu” din Târgu-Jiu, iar de atunci a început o muncă asiduă, canotajul fiind un domeniu extrem de dificil, care presupune multă muncă. „Au fost momente grele, nu pot să numesc unul ca fiind cel mai greu. Cele mai grele momente din viața unui sportiv sunt acelea când ai probleme de sănătate și nu te poți antrena. (…) Canotajul este dificil pentru că este un sport solicitant și destul de monoton, cred că asta îl face mai dificil. O zi de muncă începe cu trezirea la ora 6:30 și începerea primului antrenament la ora 7:00 (19 kilometri vâslit pe apă), acesta dureaza în jur de 2 – 2:30 ore. Urmează micul dejun și o pauză până la ora 11:00 când intrăm în sala de forță. La ora 12:30 servim prânzul, după care avem odihna până la 16:30. La 17:00 începe al doilea antrenament de vâslit pe apă. La ora 19:00 servim cina, după care avem masaj și refacere până la 22:30 cand e ora stingerii. Cam așa decurge o zi din viața unei canotoare”, a declarat Denisa Tîlvescu, canotoare.
Iar munca sa nu a rămas neresplătită și a câștigat multe titluri care au adus onoare Gorjului și României. „În 2013 am fost dublă campioană europeană la juniori, dar și vicecampioana și campioană mondială la juniori. În anul 2014 am reușit să ajung campioană europeană, am obținut și medalie de aur la Olimpiada de Tineret. Apoi, în 2015, am obținut locul III la Europenele de Seniori, încât în 2016 am ajuns să particip ca rezervă la Jocurile Olimpice de la Rio. E foarte greu să transpui în cuvinte sentimentele pe care le trăiești acolo, pe podium. Pentru 30 de secunde, cât îți cântă imnul, simți că ai lumea la picioare și realizezi că ești cea mai bună din lume. Toata munca depusă prinde contur atunci când ești pe podium”, a mai spus Denisa Tîlvescu.
Pentru Denisa, cea mai prețioasă medalie, cu valoare sentimentală, este cea obținută la Nanjing, Olimpiada de Tineret.
