Două anchete, publicate zilele trecute, zguduie lumea presei, arătând cum funcționează sursele, mai mult sau mai puțin în interes public, cum și de unde vin banii pentru unele publicații și cum controlează anumite persoane importante, din trecutul ceaușist, mai multe mijloace media.
Una dintre anchete, publicată de strictsecret.ro, dezvăluie cum au ajuns „niște facsimile ale unor contracte de publicitate politică între firma Rid Zone care operează RTV și PSD” la recorder.ro. Coincidență, sau nu, DNA descinsese la sediul firmei și la televiziunea România TV, înainte ca acele contracte să ajungă în presă. Deci, total normal ca autorul anchetei de la strictsecret.ro să se întrebe, chiar din titlu: „De unde are Recorder documentele despre România TV și PSD. Despre ipocrizia presei “independente””, ba chiar să aibă și răspunsuri, întreaga anchetă putând fi citită aici.
Foarte interesant de văzut este modul cum autorul demonstrează că ziarul online recorder.ro are venituri extrem de mari, cea mai mare parte venind din donații de la persoane fizice.
Tot despre recorder.ro scrie și newsweek.ro, în ancheta „Mogulii din umbră. Un ambasador comunist, garantat de Predoiu de la SIE – omul din spatele Recorder.” Ancheta începe ca un film: „Departe de lumina reflectoarelor, un grup de investitori discreți finanțează mai multe publicații online ca Recorder și, mai nou, Hotnews. Patronul din acte este un prosper producător de filme. Cel din umbră este tatăl său, intrat în diplomație pe vremea dictaturii ceaușiste.” Întreaga anchetă o puteți citi aici.
Interesant este de văzut cât de multe lupte se duc, pentru ca mijloacele de informare în masă să fie controlate. Cândva, în România exista cenzura totalitară asupra presei. Acum, există cenzura economică. Și vine, natural, întrebarea: trebuie ca presa să ia bani de la partide? Răspunsul e simplu. Presa privată își vinde o parte din spațiul de emisie (în cazul televiziunilor) sau din spațiul editorial, (în cazul presei scrise sau online), pentru a se suține financiar. Deci, colectivul de redacție decide dacă o informație e de interes public și se difuzează/publică gratuit, sau reprezintă publicitate, indiferent dacă e din partea firmelor sau a partidelor și atunci trebuie plătită. Acum, depinde cum tratează jurnalistul subiectul. Una e să spui „băieții de la partidul X (sau firma Y) sunt cei mai buni” și cu totul altceva e să spui „băieții de la partidul X (sau firma Y) susțin că ei sunt cei mai buni”. Mare atenție!
