Se știe că la politică și la fotbal, românul este campion mondial – sau măcar campion european, că tot vine turneul final peste noi -, așa că m-am gândit să comentez și eu pe marginea unui subiect la ordinea zilei, cum s-ar zice, și anume transferul lui Constantin Budescu în China. Din ce îmi dau seama, lumea e în general nemulțumită că un talent ca Budescu își risipește harul prin patria lui Confucius – ba chiar și în liga a doua -, în loc să meargă într-un campionat mai acătării din Europa, eventual vreun Premier League, nu? Evident că ăia de la Astra, club de care Costel al nostru aparținea până mai zilele trecute, sunt înfierați că nu se gândesc decât la bani – păi la ce ați vrea să se gândească, la nemurirea sufletului? În fine, concluzia este una amară: aveam și noi o sculă de fotbalist și l-am dat la mama naibii, în loc să avem grijă de el și să-l educăm prin Vest, și apoi să ne bazăm pe la Campionatul European.
Oameni buni, Budescu este un jucător bun, însă dacă ar fi atât de bun pe cât și-l imaginează unii, cum se face că doar arabii și chinezii au stat la coadă la el? Nu tu un Arsenal, nu tu o Romă, nici măcar o Legie Varșovie! A venit în schimb o echipă din liga a doua din China, pe numele ei de fată sau de băiat, Dalian Yifang, care a scos banul și l-a luat. Și nu numai că a dat 1,2 milioane de euro pe el, dar i-a băgat în cont 500 de mii de euro la semnătură, și îi mai dă încă 600 în fiecare sezon. Câți dintre noi ar face nazuri la banii ăștia? Am mai întreba dacă Dalian e în prima, a doua sau a noua ligă? Dacă se află în China sau în Alaska? Nu!, ne-am lua bilet de avion doar dus și am spera să ieșim la pensie de acolo. Să fim cinstiți și să acceptăm adevărul! Aici nu mai punem performanța pe primul loc, ci interesul personal, lucru recunoscut de altfel și de jucător.
Problema lui Budescu apare atunci când speră să vină în continuare la echipa națională, și chiar să ajungă la Euro – mai multe despre dorințele sale puteți citi aici. Mi-a atras atenția o declarație pe care el a dat-o după ce s-a transferat în China: “Domnul Iordănescu mi-a spus că va încerca să mă urmărească.” La început am zâmbit, apoi am râs de-a binelea. Mi-l și imaginez pe Tata Puiu la Casa Fotbalului în fața unui televizor cum caută canale chinezești ca să-l vadă pe Budescu, al cărui nume scris cu ideograme sigur îi va sări în față.
Dragă Costele, lasă naționala și gândește-le la familie și la vacanțele pe care le veți face pe banii chinezilor. Nu-ți face griji pentru națională, că are cine să se ducă la Euro. Plus că, fie vorba între noi, și cu tine, și fără tine, tot acolo suntem, și tot repede vom veni acasă.
