După ce făcu comanda către chelner, Dragavei,
Îl opri să şi plătească, dinainte-n leii grei.
-Ţine banii la băiatu’, mă-nţelegi, sunt pe plecare,
Vezi că ai bacşiş acolo, dar vreau puţină mişcare!
-S-a făcut! Vine băiatu’, pune pe masă ce vrei,
Şi-apoi se ştie că-i lege, când comandă, Dragavei! …
Aşteptă o oră, două, până când intră în draci,
După ce că tot strigase, „Hai bă chelnere, ce faci…?”.
Însă chelnerul, nimic … parcă îl luase vântul,
Parcă se dusese dracu’ sau l-înghiţise pământul …
Şucărit, merse la şefu’ şi îi zise de belea:
-Şefule, chelneru’ ăsta, mai e angajat, colea?
-S-ar putea să nu mai fie … tipu-i aventurier;
Bucureşti, Paris, Atena … acu’ cică-i premier! …
CHELNEREEEEE …!
