La Poliţie mergând necăjit, ca să declar
Că acum vreo săptămână mi s-a furat un măgar,
Am văzut doi cunoscuţi stând la umbră, tăinuind,
Şi de toţi sfinţii din ceruri, încontinuu, înjurând.
M-am oprit ca să-i întreb care este supărarea,
Ce-i cu ei, care li focul, ce gândesc, care-i mişcarea.
Mutrele trădau mânie, nervii clocoteau, cu caru’
În capul lui Leo Belgher, cât şi-ntr-al lui Ion Fugaru.
Reporter: – Hai noroc, măi oameni buni, voi aici vă relaxaţi?
De ce nu mergeţi în parc, sau la poale de Carpaţi!?
Ion: – Ce bă, asta-i relaxare, suntem la răcoarea cramei?
Tu nu vezi care-i mişcarea, că suntem în greva foamei?
Rep: – Cum aşa bă, care-i treaba, bă, vouă vi s-a urât …,
Văd că nu aveţi pancarte, nu-i nimic legat de gât!?!
Leo: – Du-te bă dracu’, de fraier, pancarta ce rost mai are?
Noi am vestit poliţaii, le-am zis asta, prin … cântare!
Rep: – Hai bă, lăsaţi-mă dracu’, bă, voi sunteţi apucaţi,
Ori aţi venit pentru grevă, ori aţi venit să cântaţi?!?
Ion: – Bă, io am venit mai mult să slăbesc, nu ai prins firu’?
Nu mă mai încap nădragii, nici cureaua, nici chimiru’.
Fac şi baie de mulţime, lume trece, lume vine,
Se opresc să se holbeze şi la Leo şi la mine.
Leo: – Pe mine m-a tocmit Vio, să îi cânt la un chiolhan,
I-am cântat, a trecut timpu’, nu mi-a mai dat nici un ban!
Acum vreau să protestez şi prin foame şi prin glas.
Mă susţine şi nea Ion, le are, la contrabas!
Rep: Faceţi şi mie un cântec, nu degeaba, dau paraii!
Ion şi Leo: – Dă-ne ceva de haleală … Să nu afle poliţaii!
