Cam 30 de ani în urmă, am auzit o poveste,
Care-a rămas în picioare şi la mulţi se potriveşte.
Se spune de-un cârcotaş, oarecare din popor,
Că s-a dus, costum să-şi facă, la un meşter croitor;
-Bine te-am găsit la lucru, croitor adevărat!
Iacă, am venit, comandă, să îţi dau pentru lucrat.
-Bine ai venit bădie, bucuros îţi fac lucrarea,
Şi vom stabili îndată şi comanda şi valoarea.
Iată raftul meu cu stofe, cu postavuri, cu velură,
Cu tercot şi cu dimie, pentru orice lucrătură.
Deci comandă la băiatul şi mă simt că am onoare,
Ca să isprăvesc lucrarea-n orice modă şi culoare.
-Bine dar, zise clientul, fă-mi costumul să arate,
În nici un fel de culoare din câte-n lume sunt date;
Să nu fie alb, nici negru, verde, galben sau maro,
Nici pestriţ, nici în carouri, nici orange, nici indigo!
Rămas buimac, croitorul îl întrebă: – Cum să fie?
-Nu ţi-am spus? Nici o culoare ce-i în ceruri sau pe glie!
-Da-nţeleg, zise maestrul, s-a făcut băi nea’ cutare,
Acum află în ce zi ai să vii după lucrare;
Să nu vii nici luni, nici marţi, miercuri, joi sau vineri dară,
Nici în restul săptămânii, că te dau pe uşă-afara!
-Păi te dau în judecată, tu costumul să mi-l faci!
-Păi te dau şi eu pe tine, că prea mai băgat în draci!
Auzind judecătorul, a cerut două butoaie,
Duse-n vârful unui deal, ş-o grămadă de pietroaie.
I-a băgat pe fiecare, încuiaţi într-un butoi,
Şi oricare gură-cască în mână cu un pietroi…
Lăsând butoaiele-n voie să se ducă jos spre sat,
Fiecare din mulţime, bolovani au aruncat.
Se-auzea strigând clientul: -Alb sau negru cum o fi!
Îi răspundea croitorul: – Joi, vineri, când ai veni!
Aşa se întâmplă astăzi în politic, deseori,
Nu e zi să se-nţeleagă pe nuanţe, pe culori…
Vreau să dau doar un exemplu, că aşa ar fi o droaie,
Unde-ar merge judecata cu pietre şi cu butoaie:
Ar merge acolo unde se cunoaşte că primarul
Se ia în pari şi-n cuţite, zilnic, cu … viceprimarul!
Să îi urce-n vârf de deal, să le dea drumul la vale,
Iar pietroaiele spre ei să se-arunce în rafale!
Căci se ceartă ca doi câini fără vreun scop anume
S-a scârbit de ei comuna, s-a mirat de ei o lume…
S-ar auzi din butoaie: -Hai cu mine să lucrezi!
-Chiar de astăzi sau de mâine! – Indiferent cum le vezi!
Judecata butoaielor
