Când a intrat Ciociochica, în barul cu obelisc,
Nu şi-a dat seama, barmanul, că există vreun risc …
Deci, putea fi socotită o clientă de onoare,
Care vine la o bere, la un şpriţ, la o licoare …
A comandat, Ciociochica, o cafea şi un lichior,
Apoi, s-a pus pe un scaun, stând picior peste picior …
Barmanul, care-o văzuse numai de la brâu în sus,
S-a gândit că joacă tare, că gagica e „pă plus”,
Dar când a văzut-o goală, de la cap pân’ la picioare,
A holbat ochii la ea, ca un semn de disperare …
-Ce dracu’te uiţi, Bujie, cu moaca aia nasoală!?
Am şi eu tanga pă mine, nu-s dă aia, nu sânt goală!
-Iar mă păcălişi, golanco … mă făcuşi „dân ambreaj”;
Dacă n-ai ţoale pă tine, nu ai nici „golaveraj” …
