De când se ivea lumina şi până seara, la masă,
Zi de zi stătea Vătrai, şi bea bere, la terasă.
Se uitau la el, „cu poanca”, ăi de treceau la prăşit,
Dându-şi coate şi zicând: „Ăsta-i un nenorocit … !”.
Cu ţigarea-n colţu’ gurii, şi cu ţapu’ ridicat,
Le ura Vătrai, la oameni, – Să aveţi spor la săpat!
Să trageţi tare cu sapa, să stârpiţi piru’ de tot,
Că şi eu muncesc aici, cum mă pricep şi cum pot!
Am să trec să vă verific, să văd io ce munciţi voi,
Ori bateţi drumu’ degeaba, de acas’ până-n zăvoi …
-Auzi, al dracu’ pâlhău, el e cu verificatu’ …
Ce i-aş trage pe spinare, şi de-a lungu’ şi de-a latu’!
-Bă Vătrai, tu râzi de noi, că ne zbatem, ziua toată,
Dar de tine, e de-a bună, că tot tragi pe beregată?
-Nea Gutuie, fi atent, ţi-o spun de-o faţă cu Şuncă:
Mai bine umflat de bere, decât cocoşat de muncă! …
