„Ar fi bună o linie telefonică S.O.S, un număr afişat în licee şi nu numai. Există sinucideri şi la altă vârstă. Cauzele pot fi diverse. Taxaj în curtea şcolii, din partea găştilor din cartier, alcoolismul cu ce aduce el în casă, adică violenţă asupra nevestei şi copiilor. Oricum un număr la care copiii să aibă încredere că e confidenţial ce spun şi care să poată să ceară un sfat, care nu pot sau nu au curaj de al cere în altă parte. Şi mult prea multe publicaţii de sinucideri. Ori spânzurat, ori aruncaţi în Jiu. Când e o crimă, urmată de sinucidere, ca a omorât unu nevasta şi şi-a luat apoi viaţa nu are efectul ca in cazurile celelalte. Urmăriţi cazuri, s-a sinucis un părinte sau din familie şi peste ani are loc un eveniment asemănător cu alt membru. Şi cazurile astea unii le percep în felul lor şi poate s-o lâncezească 6, 7 luni în bila lui. Depresia e o maladie gravă, la anumit stagiu. Le e frică de handicap în caz de ratare, ca s-ar transforma în tsunami. Faceţi o statistică pe impact site, articole sunt cu subiectul acesta. Direcţia de Sănătate să ia în discuţie problema asta. Mai repetă şi la televizor, ei aud, văd. Că se poate termina mai rapid cu « le mal de vivre » nu e din cauza sărăciei sau banilor. Câţi artişti au recurs la asta, şi dacă linia de telefon gratuită şi confidenţială e deja în funcţiune, cu atât mai bine. Şi dacă se reuşeşte prin telefonul ăsta de ultim recurs SOS, elevi de liceu, contra sinuciderii, să întorci câţiva din drumul acesta, fără ieşire, cred că se merită efortul. Flagelul ăsta îi omoară cel mai mult pe cei care rămân şi se zice din cauza mea sau cum nu am văzut un semn, să-l opresc. Sincere regrete şi mult curaj părinţilor şi colegilor” Ionel
„Cred că cea mai eficientă măsură, ar fi aceea de consiliere în familie. Ar trebui chemaţi, în acest program şi părinţii şi copiii, puşi faţă în faţă, pentru a putea comunica mai bine. Consilierea în grup ar trebui practicată în fiecare cămin familial, de vorbă cu mama şi cu tata la aceeaşi masă. Fără întreruperi şi fătă reţineri. Copiii ar trebui să poate să apeleze cu încredere la părinţii, care le-au dat viaţă. Toată educaţia porneşte din familie iar familia ar trebui să reprezinte stâlpul de sprijin pentru un copil, nu anturajul, nu profesorii şi nici vecinii. Dar dacă în familie, tatăl este alcoolic şi mama stă de dimineaţa până seara la muncă, atunci problema nu este nici pe departe rezolvată. Acest dute-vino al părinţilor este factorul esenţial care îi împinge pe copii la acte de suicid” Andrei, Târgu-Jiu
„Psihologi există, profesori există, mediul social există, dar familie nu prea. Copiii care ajung să facă aceste lucruri, provin din familii dezorientate, dezbinate, cu probleme afective şi emoţionale grave. Copiii suferă cel mai mult, atunci când în familie nu mai există armonie. Pentru ei cea mai bună alternativă este fuga, această fugă spre necunoscut. Părinţi din lumea întreagă, iubiţi-vă copiii pentru că ei reprezintă scăparea voastră. Ei sunt minunile voastre şi pentru ei trăiţi!” anonim
