Ziua Naţională a adus motiv de sărbătoare şi relaxare gorjenilor. Au avut şi de ce, pentru că de la muncă au avut zi liberă. De cealaltă parte, la datorie în pieţe s-au aflat producătorii cu marfă diversă, dispuşi să îndure frigul şi osteneala pentru a atrage muşterii, au venit pregătiţi cu recomandări, dar nu au uitat nici de urări. Pentru ei nu există zile libere de la muncă, decât rareori, iarna, când truda le este potolită de gerul năprasnic. Ţăranii au preferat în locul „liberului” de la muncă să vină la piaţă, de 1 Decembrie. Au umplut tarabele cu fructe, legume şi lichioruri de toamnă. Ţuica şi vinul, nelipsite, doar a fost sărbătoare.
„Ce să facem altceva, decât să venim la piaţă să ne vindem produsele. Bani nu avem, pensiile sunt mici. Cât despre frig, ne-am obişnuit cu el deja”, a declarat o precupeaţă cu optimism în voce. O urmă de entuziasm s-a resimţit şi în glasul unui bărbat, tot în etate, care a spus senin că „tocmai în această zi, oamenii sunt aşteptaţi să treacă pe la piaţă. Acum, nădejdea e că poate îşi vor deschide şi portofelul, mai veseli după fasole şi cârnaţi, date gratis”. Lângă fructe, merge la vânzare şi cătina cu proprietăţi medicinele. Cea care o culege şi prepară, îi cunoaşte din plin întrebuinţările. A avut şi tradiţionalele urări de „La mulţi ani”, pentru toţi românii de ziua lor. Deşi pentru ei 1 Decembrie nu le dă liber de la muncă, majoritatea spun că s-au obişnuit cu statul în picioare şi cu frigul. Şi tinerii ar trebui să le urmeze exemplul să muncească, să nu mai stea pe străzi, au îndemnat ţăranii veseli. Printre comercianţi, s-au aflat şi două femei în etate, care fac ceea ce ştiu cel mai bine, împletesc ciorapi de lână, aşa după cum au preluat de la străbuni. Una dintre ele, în vârstă de 82 de ani, a spus cu resemnare că „mie nu îmi mai trebuie, dar fac pentru ei, cei care au servici şi nu au timp”. Privind la dexteritatea cu care le mergeau mâinile, un singur gând prindea viaţă, anume că astfel de oameni fac să nu dispară tradiţiile între tradiţii.
