Catolicii îl celebrează pe data de 13 iunie pe Sfântul Anton, iar, cu această ocazie, la biserica lor din Târgu-Jiu, zeci de persoane au participat la slujbă. Fiecare credincios aduce la biserică unul sau mai mulți crini, iar pe fiecare floare leagă o hârtiuţă cu numele unei persoane dragi şi o dorinţă pentru aceasta. După slujbă, credincioșii catolici, dar și cei ortodocși uneori, duc crinii și îi păstrează.
Zeci de catolici, dar și ortodocşi din municipiul Târgu-Jiu au participat marți, 13 iunie, la slujba oficiată la Biserica Catolică din municipiu cu ocazia zilei Sfântului Anton, sfântul minunilor. Fiecare credincios, indiferent de ritul din care face parte, vine la biserica catolică cu un buchet de crini și dorințe scrise pe bucățele de hârtie. „Este o sărbătoare foarte importantă pentru noi, catolicii. An de an merg la slujbă. Noi, dar și frații ortodocși, căci și la Târgu-Jiu, dar și în Craiova, la această slujbă și la altele, participă și ortodocși, aducem crini albi! De fiecare crin adus la biserică legăm un bileţel pe care scriem o dorinţă. Fiecare crin cu dorinţa lui. Ne rugăm pentru sănătate şi fericire, fiecare ştie în ce constă fericirea sa. Sunt ortodoxă, dar de sărbătoarea crinilor merg anual la catolici”, a spus catolicul Antonio Ghidiceanu. De asemenea, Ziua Sfântului Anton este de fiecare dată ocazia potrivită pentru ca unii târgujieni să mai facă un ban în plus. Pe strada pe care este amplasată biserica catolică, vor veni, cum au venit și în anii trecuți, mai mulți cetățeni care au crini de vânzare. În municipiul Târgu-Jiu numărul catolicilor nu depăşește o sută de persoane.
Anton de Padova, sfânt al dorințelor și minunilor
Sfântul Anton este poate cel mai popular sfânt din religia catolică. S-a născut la Lisabona, în 1195, fiind un mare predicator și a murit în 1231, la vârsta de 36 de ani. Sfântul Anton a avut, de asemenea, o grijă deosebită pentru copii şi o iubire specială faţă de Pruncul Iisus, fiind reprezentat cu Hristos copil în brațe. În statuile catolice, Sfântul Anton poartă un crin în mâna dreaptă, iar cu cealaltă mână ține Pruncul aşezat pe Sfânta Scriptură. Se spune că, la moartea sa, mâinile negre arse de soare au devenit albe ca zăpada şi fine, delicate, la fel ca cele ale unui copil. Când a fost dezgropat, după 32 de ani, trupul sfântului Anton era complet transformat în cenuşă. Doar limba mai rămăsese din el, relicva putând fi văzută şi astăzi în Bazilica din Padova, Italia.
