Comunitatea are o datorie, cel puţin morală, faţă de persoanele cu dizabilităţi. Ce fac, însă, autorităţile pentru a le integra? Sunt locurile de muncă suficiente pentru cei care se recuperează şi care pot fi utili societăţii? Cetăţenii au răspuns fie că se poate face mult mai mult, fie că perspectivele se pot îmbunătăţi cu timpul şi depind de o serie de factori.
Măsurile de întrajutorare, respectul şi integrarea în sânul comunităţii sunt menite să facă pentru cei cu diferite grade de handicap realitatea mai dulce. Fiecare dintre cetăţeni are un aport, dar puţini sunt conştienţi de faptul că persoanele cu dizabilităţi au nevoie de toată atenţia celor în măsură să schimbe ceva. „Statul nu dă de muncă nici nouă, celorlalţi, dar unde mai pui să facă ceva pentru cei cu handicap? Este nevoie de multă seriozitate”, a spus un cetăţean. Există unele măsuri, dar nu ajung. Angajatorii trebuie să fie mai bine stimulaţi şi să cunoască mai bine avantajele. Eu zic şi că s-a mai schimbat câte ceva, nu mai este ca altă dată. Suntem toţi egali în faţa lui Dumnezeu, dar avem nevoie de şanse toţi”, a spus un alt localnic. Contează în egală măsură şi educaţia care poate schimba mentalitatea şi grăbi schimbarea.
