Tableta de Impact

Astăzi, pe vremea comunismului era mare sărbătoare, fiindcă poporul celebra ziua de naştere a celui mai iubit fiu al său. Din atâta dragoste, cât a putut primi, a primit şi sentinţa de condamnare la moarte şi chiar şi cartuşul ucigaşi din mana celor care l-au urât instantaneu, o singură dată. Nicolae Ceauşescu nu a murit, el trăieşte în memoria noastră şi se miră, cum din atâta ură stânga şi dreapta s-au tot perindat la putere, când unii când alţii, până acum, când nu mai este loc de întors. Fiecare ales cerşeşte votul de încredere de la popor, timp de o lună de zile, ia mandatul şi mănâncă patru ani de zile alviţă, fără să-l doară în cot. Nici cei care pleacă, dar nici cei care rămân la putere sau în opoziţie, nu au răspuns şi încă nu răspund pentru gravele erori de administraţie publică locală, judeţeană sau naţională. Iliescu nu a răspuns pentru că l-a împuşcat pe Ceauşescu, fiindcă era ocupat să se aşeze ultimul pe listă. Nu a răspuns nici pentru mineriade şi nici pentru fripturismul pe care l-a cultivat cu abnegaţie. Fiindcă trebuia să rămână sărac şi cinstit, supravieţuieşte şi azi, după ce l-a făcut pe Geoană prostănac, pe Năstase ca la Nufărul şi pe Băsescu succesor. Pe Victor Ponta l-a făcut preşedinte de partid şi l-a pus cu partid cu tot în slujba candidatului liberal Antonescu, ca să le-o plătească definitiv celor care nu se pot despărţii de politica de stânga şi de amintirile legate de timpul lui Ceauşescu. Emil Constantinescu a fost un accident intelectual în galaxia conducătorilor proşti ai României, deoarece un popor nemulţumit alege întotdeauna prost şi la preţuri foarte mici, conducători vocali de care se scârbeşte imediat. Gustave Le Bonn spunea că, în mulţimile în mişcare savantul şi imbecilul au statut egal. În Piaţa Universităţii sunt, de mai bine de o săptămână, foarte mulţi savanţi. Toţi ştiu ce trebuie făcut, toţi ştiu să guverneze, toţi au dreptul să ceară altă clasă politică. Dacă până acum am avut politicieni aleşi, care ne-au adus în sapă de lemn şi dacă ei au fost politicieni clasa întâi, însemnă că politicienii clasa a doua vor putea mult mai mult decât atât, adică să ne desfiinţeze ca naţiune. Cum astăzi este o zi de sărbătoare şi cum, ieri, au fost clarificări între Băsescu şi popor, nu mai rămâne decât să mă gândesc că plăcinta naţională s-a alterat şi că trebuie să mă întorc la muncă, fără halviţa politică. Ea va rămâne în continuare la cheremul fripturiştilor, al găştilor şi al mafiei, care nu se vor sfii să bage pumnul în gură celor care o demască şi o împiedică să fure.